Excursie în vestul Transilvaniei (21-22 februarie 2015)

Sâmbătă şi duminică, 21 şi 22 februarie 2015, Asociaţia Culturală, Ecologică şi Sportivă AMEFA a organizat prima excursie cu obiective preponderent de interes cultural, în vestul Transilvaniei. Au participat 33 de persoane, între care şi două cadre didactice de la Facultatea de Geografie, Răzvan Bătinaş şi Raularian Rusu, care s-au ocupat şi de detaliile organizatorice. Majoritatea participanţilor au fost studenţi ai Facultăţii de Geografie de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Excursia a fost una deosebit de reuşită. Sâmbătă, prima oprire s-a făcut la Cetatea Aiudului. Pentru mulţi, aceasta a fost prima ocazie de a intra în incinta cetăţii şi în biserica reformată din cetate. Ghid ne-a fost domnul părinte Konya Tibor, care a delectat asistenţa cu numeroase informaţii privind istoria cetăţii, a bisericii şi a colegiului reformat din apropiere.

Am oprit apoi la Alba Iulia, unde am fost impresionaţi de schimbările radicale care au avut loc în ultimii ani în cetatea Alba Carolina. Am vizitat Catedrala Catolică, Catedrala Ortodoxă, Muzeul Naţional al Unirii şi Sala Unirii şi ne-am plimbat prin cetate şi prin oraş.

Ultimul obiectiv al primei zile a fost Castelul Corvinilor de la Hunedoara. Ghid a fost domnul Şerban Daniel, care ne-a dus prin toate sălile şi mai multe turnuri ale castelului. Prezentarea dânsului a fost foarte interesantă, exhaustivă, cu un limbaj adaptat vârstei vizitatorilor.

Cazarea s-a făcut la Baza de Practică de la Baru Mare, în condiţii foarte bune. Seara a fost dedicată jocurilor sportive (tenis de masă, biliard, minifotbal) şi altor activităţi distractive.

A doua zi de dimineaţă am plecat spre Deva, oprind pe drum la biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Strei, monument istoric de valoare deosebită. Am putut vizita biserica datorită amabilităţii părintelui paroh Emil Pop şi soţiei dânsului.

La Deva, principalul obiectiv a fost cetatea, aflată încă în curs de restaurare. Am urcat la cetate cu "telecabina" (un monoliner) şi am admirat ruinele acesteia şi panorama bazinului mijlociu al Mureşului. De la cetate am coborât înapoi în oraş şi am vizitat Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, aflat în clădirea Magna Curia, de puțin rimp restaurată.

De la Deva s-a mers aproape fără oprire până la Roşia Montană. Aici ghizi ne-au fost domnii ing. Rus Valentin şi Rus Cristian, care ne-au dus în adâncuri, să vedem o porţiune a galeriilor romane, şi ne-au prezentat numeroase detalii privind istoria exploatărilor auro-argintifere din zonă.

Ultima oprire s-a făcut la Muzeul Etnografic "Pamfil Albu" din Lupşa. Doamna muzeograf Albu, urmaşă a fondatorului muzeului, ne-a primit cu drag şi ne-a prezentat colecţia foarte interesantă pe care o găzduieşte muzeul.

Duminică seara am revenit la Cluj, după un periplu deosebit de instructiv şi totodată relaxant prin partea de vest a Transilvaniei.

Excursie de schi in Muntii Valcan - Statiunea Straja

În perioada 12-13 februarie 2015 a avut loc excursia de schi organizată pentru studenții Facultății de Geografie sub egida Asociației Culturale, Ecologice și Sportive AMEFA.

La această activitate au participat 12 studenți aparținând diferitelor niveluri de studiu, licență, masterat și doctorat, la care se adaugă participarea a două cadre didactice, dl. șef lucrări dr. Ciprian Corpade și dl. șef lucrări dr. Ciprian Moldovan.

Prima zi de schi alături de AMEFA a reprezentat o noutate pentru câțiva participanți care au pus pentru prima dată schiurile și clăparii în picioare. Supravegheati de către monitori atestați de schi, aceștia au reușit după numai câteva zeci de minute de îndrumare să-și dea drumul pe pârtie. Cei avansați insă s-au bucurat de pârtiile aferente nivelului lor de schi, iar începatorii au ales să se încălzească în prima parte a zilei pe pârtiile mai ușoare.

Finalul primei zile de schi ne-a găsit pe toți cu zâmbetul pe buze, mulțumiți de activitatea întreprinsă alături de geografi, fiind undeva deasupra pârtiilor, privind apusul a cărui lumini roșiatice colorau crestele Munților Retezat și culmile înzăpezite ale Munților Vâlcan.

Locul de cazare a fost Baza de Practică Baru Mare a Universității noastre, un loc atât de drag studenților geografi, de care ne leagă amintirile aplicațiilor practice și, poate, printre cele mai plăcute momente ale studenției noastre. Ne-am bucurat, astfel, de facilitățile structurii de cazare, de sala de activități și de noile achiziții apărute în incinta bazei de practică: masa pentru tenis de masă, biliard și soccer.

Următoarea zi, de dimineață, ne-am îndreptat din nou spre pârtie și am profitat din nou de vremea fabulos de bună pentru schi. Până la orele amiezii am schiat continuu, ne-am perfecționat, am învățat unii de la alții și am petrecut timp de calitate alături de colegii geografi.

Spre dupa-masă eram din nou în microbuz și ne întorceam spre Cluj-Napoca, multumiți cu toții de cele două zile atât de plăcute petrecute la schi.

În numele colegilor studenți, mulțumim pentru organizare și susținerea acestei activitati domnilor profesori Ciprian Corpade, Ciprian Moldovan, Raularian Rusu și, nu în ultimul rând, conducerii facultății pentru punerea la dispoziția noastră a microbuzului facultății și pentru posibilitatea de a înnopta la Baza de Practică Baru Mare. Mulțumim și domnului șofer Radu Mureșan alături de care călătorim de fiecare dată cu mare plăcere și întregului staff administrativ de la Baza de Practică Baru Mare pentru ospitalitatea și bucuria cu care suntem primiți de fiecare dată!

Să ne revedem cu bine la cât mai multe activități cu și pentru geografi!

Ludwig van Beethoven - "Titanul"

A doua prezentare din seria privitoare la muzica clasică a avut loc marți, 3 februarie 2015, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”. În centrul atenției a fost Ludwig van Beethoven.

L.v. Beethoven s-a născut în anul 1770 dintr-o familie de origine flamandă. Bunicul și tatăl său au fost muzicieni, așa că tânărul B. a primit de timpuriu o educație muzicală aleasă. La 14 ani a fost deja angajat ca organist. Cânta și la pian, la violă și apoi și la alte instrumente. În anul 1786 face o călătorie de studiu la Viena, unde, atunci, activau J. Haydn și W.A. Mozart.

În anul 1792 se mută definitiv la Viena, unde devine un pianist, compozitor și profesor de pian vestit. La sfârșitul sec. 18 începe să sufere de otoscleroză, în urma cărei boli va deveni surd în jurul anului 1818. A fost o persoană scundă, de loc frumoasă, și cu un comportament adesea irascibil. La un concert în saloanele unui nobil austriac, când un conte vorbea cu voce tare, în timp ce B. cânta la pian, acesta și-a întrerupt concertul, spunând cu glas tare „Pentru asemenea porci nu cânt!”

După o bogată creație artistică moare la Viena în anul 1827.

Alături de Haydn și Mozart face parte din perioada de creație numită Clasicism vienez. Ca număr de lucrări a fost cel mai puțin prolific. De ex. Haydn a compus 104 simfonii, Mozart 41, Beethoven 9. Și în celelate genuri muzicale (opere, mise, muzică de cameră etc.) a creat mai puțin, dar a revoluționat muzica timpului său (după cum vom mai vedea).

B. a scris 9 simfonii, numeroase uverturi, Fantezia pentru pian, orchestră și cor, cinci concerte pentru pian, unul pentru vioară și unul pentru pian, vioară și violoncel și orchestră (triplul-concert), două romanțe pentru vioară și orchestră,  Misa în Do și Misa solemnis, opera Fidelio, muzică de cameră: 32 sonate și numeroase varațiuni, rondouri, bagatele etc. pentru pian, 10 sonate pentru pian și vioară, 5 pentru violoncel și pian, 16 cvartete de coarde, diferite compoziții pentru grupuri de instrumente (duouri, triouri, cvartete, cvintete, un septet), lieduri ș.a.

Primele lucrări au fost scrise pentru pian: triouri cu pian și sonate pentru pian.

Sonatina in Fa major  /  pian: Solomon (de fapt Solomon Cutner, pianist britanic, 1902 – 1988). O sonatină este o sonată mică: cu mai puține părți și mai scurte, mai ușoare de cântat. Această sonatină are două părți scurte.

B. nu a scris numai capodopere. Numeroase lucrări nu se cântă sau extrem de rar, ca unele uverturi (Ruinele Atenei, Sărbătorirea numelui), Victoria lui Wellington etc. Unele dintre lucrări n-au avut succes la început, pentru a se impune apoi. Un exemplu elocvent este concertul pt. vioară, considerat de mulți ca cel mai frumos concert pt. vioară scris vreodată. După un eșec la prima-audiție B. l-a transformat  într-un concert pt. pian, dar ca atare este mult mai slab ca cele 5 concerte, scrise original pt. pian. A transcris sau adaptat și alte piese: una din sonatele op.14 a transcris-o pentru cvartet de coarde, cvintetul pentru suflători și pian l-a scris și în varianta unui cvartet de coarde cu pian. În perioada respectivă se adaptau, pentru pian ( la 2 și 4 mâini) majoritatea simfoniilor.

Uneori B. avea și un fel de umor, dar altfel decât înaintașii săi. Haydn, de ex., în simfonia „Surpriza” (sau „Cu lovitura de timpan”) și-a propus să îi trezească pe spectatorii care adormeau la piesele lente și cântate în piano. Un astfel de pasaj a fost întrerupt cu un acord tare, cu o puternică lovitură de timpan. Se spune că Haydn s-a întors spre public, ca să vadă efectul loviturii de timpan. Mozart, de ex., a compus o piesă pentru pian, unde mâna stânga cânta la bas profund, dreapta în registrul foarte înalt, când a apărut o notă de cântat la mijlocul tastaturii. Pianiștii s-au blocat, neștiind, cum să cânte. Mozart a cântat acel ton cu nasul lui. Mozart a scris și „glume muzicale”.

B. a scris o piesă Duo cu ochelari obligatorii, pentru violă și violoncel. Notele se așează între cei doi muzicieni, iar unul începe dintr-o parte, celălalt din partea opusă, intersectându-se la mijloc. Este o dovadă de umor, inspirație și știința compoziției.

            Creația lui Beethoven se împarte în trei etape

1.Etapa timpurie, de tinerețe, până în anii 1800/1802. În această perioadă se mai află sub influența înaintașilor, în special a lui Haydn și Mozart, cu toate că, din primele lucrări, dă dovadă de multă personalitate și originalitate. Acum au luat naștere primele două simfonii, primele două concerte pentru pian, primele sonate și cvartete etc.

Ciclul de cvartete de coarde op. 18 face parte din această perioadă. Un cvartet de coarde este compus din două viori, o violă și un violoncel. Este un ansamblu mult îndrăgit în sec. al 18-lea și al 19-lea, iar cele 16 cvartete scrise pentru această formație de B. fac parte dintre lucrările cele mai valoroase.

Înregistrarea și numerotarea compoziților se făcea de către edituri sau, ulterior, de către istorici ai muzicii. Lucrările lui J.S.Bach sunt numerotate prin BWV (Bach-Werke-Verzeichnis = Catalogul lucrărilor lui Bach), cele ale lui Mozart în KV (Köchel-Verzeichnis = Catalogul lui Köchel), ale lui Schubert sunt notate cu D (Catalogul Deutsch). Opusul, deci, în latină, lucrarea, s-a folosit deja în sec. al 16-lea, dar nu consecvent. Începând cu Beethoven numărul de opus arată, cu unele excepții, și succesiunea cronologică a compozițiilor. Un opus poate cuprinde o singură lucrare sau mai multe, chiar un ciclu. Astfel, op. 18 cuprinde primele 6 cvartete de coarde. Nr. 2 în această succesiune a fost compus, de fapt, primul, cum și concertul 2 pentru pian a fost compus înaintea celui dintâi. Dar ele au fost trimise mai târziu la editura, sau compozitorul a decis să le dea această ordine.

Ascultăm partea a treia din op. 18 Nr. 2, un Scherzo. Beethoven a înlocuit, în multe dintre lucrările sale, menuetul cu scherzoul, acesta fiind mai rapid, mai energic, dar care păstrează o parte primă, un trio, deci o parte distinctivă, pentru a reveni la partea primă. Cântă Cvartetul Melos din Stuttgart, unul dintre cele mai vestite formații ale sec. 20.

2. Perioada de maturitate ține până pe la 1814. B. și-a găsit stilul personal, caracteristic, de mare originalitate. Compune, în această perioadă, cele mai frumoase și cunoscute lucrări, ele fiind și accesibile oricui: simfoniile 3-8, concertele pentru pian 3-5, concertul pentru vioară, opera Fidelio, cvartetele și sonatele mijlocii (cu un opus sub 100).

Tot din această perioadă datează cele două romanțe pentru vioară și orchestră. O romanță în muzică înseamnă o lucrare relativ liberă, cu melodii visătoare. Apare în sec. al 18-lea, cunscute fiind părți cu acest titlu din lucrările lui Mozart, apoi, în sec. al 19-lea, ale lui Schumann, Brahms etc.

Romanța op 50, în Fa major pt. vioară și orchestra este a doua dintre cele două compuse de Beethoven. Cântă Alexei Bruni și Orchestrta din Moscova.

3.Perioada de bătrânețe din 1814 până în anul morții, 1827, cuprinde în general opusurile de peste 100.

Sunt lucrări mai greu accesibile pentru publicul fără educație muzicală. B. depășește regulile sau obiceurile timpului: lucrările au un număr variabil de părți (uneori peste 5), se schimbă frecvent tonalitatea, măsură, tempoul etc., introduce frecvent fuga și chiar vocea umană (pentru prima dată într-o simfonie: a 9-a). Conținutul lucrărilor devine mai filozofic, temele sunt mai puțin melodioase, dar prelucrarea lor dusă până la extrem.

În această perioadă a compus Simfonia a 9-a, Misa solemnis, ultimile 5 sonate pentru pian, ultimile cvartete de coarde, variațiunile Diabelli.

Ca exemplu redăm părțile II (Vivace) și III (Lento assai) a ultimului cvartet de coarde, op 135 cu Cvartetul Melos.

Până unde ajunge modernitatea compozițiilor lui B. arată Marea Fugă pentru cvartet de coarde op. 133. Aceasta trebuia inițial să fie partea finală a Cvartetului op. 130, dar, la recomandarea editorului, a fost înlocuită cu o parte mai scurtă, iar Fuga, o lucrare de cca 18 minute, a rămas o lucrare de sine stătătoare. O fugă este o compoziție pentru 3 sau 4 voci, care preiau o temă într-un mod imitativ. Vocile (instrumentele) intră pe rând, cântând aceeași temă, în timp ce celelalte voci continuă melodiile lor. Fuga atinge apogeul în perioada barocului, la J.S. Bach, dar a fost folosită apoi și de Mozart, Beethoven, Reger etc.

Marea Fugă op. 133, fragment / Cvartetul Melos

Marea fugă este greu de ascultat. Melomanii epocii o considerau monstruoasă, iar compozitorul Hugo Wolf, care a compus în jumătatea a doua a sec. 19, a mărturisit că nu a înțeles nimic din ea. Se recomandă o audiere multiplă a lucrării.

Să ne întoarcem la creațiile pentru vocea umană. Ca și înaintașii săi, din perioada renașterii și până la Mozart, pentru muzica germană a fost specific liedul. Lied în germană înseamnă cântec și este o melodie pentru voce cu acompaniament instrumental (la clasicii vienezi – cu pian). Ulterior s-au compus și lieduri pentru voce și orchestra (G.Mahler, R. Strauss).Vârful liedului a fost atins în perioada romantică.Schubert a compus peste 600 de lieduri. Lieduri au fost compuse și de către muzicienii ruși (Ceaikovski, Mussorgski), francezi (Poulenc), români (Enescu, T. Brediceanu, Gh. Dima).

Ca text s-a folosit, de regulă, o poezie. Pretențiile literare, reduse la început, au crescut cu timpul, atingând apogeul în perioada romantismului. Beethoven a scris numeroase lieduri, pe texte de valoare diferită. Numeroase sunt cele pe poezii de Goethe.

Mailied (poezie de J.W.v. Goethe) / baritonul Dietrich Fischer-Dieskau

Dietrich Fischer-Dieskau este considerat ca fiind cel mai mare interpret de lieduri. A trăit între 1925 și 2012 și a activat și ca interpret de operă, oratoriu, a fost regizor etc.

Opera este un gen muzical foarte răspândit și foarte îndrăgit. Prima operă a fost compusă în Italia în jurul anului 1600. Este de fapt un teatru cântat. Se disting recitativele (un cântat asemănător cu vorbirea) și ariile, mult mai melodioase. Au existat două revoluții în operă: prima a lui Gluck, care a eliminat repetiția primei părți ale ariilor, pentru că au împiedicat derularea acțiunii, și R. Wagner, care a eliminat distincția dintre recitativ și arie, înlocuindu-le cu un discurs melodic continuu.

Beethoven a scris o singură operă: Fidelio. Prima audiție a avut loc în 1814 la Viena. Acțiunea se petrece pe lângă și într-o închisoare. Un guvernator și-a închis adversarul. Soția acestuia a aflat locul detenției și s-a deghizat în bărbat, angajându-se ca paznic. Când se anunță ministrul la inspecție, guvernatorul vrea să-l omoare pe adversarul său, dar soția, înarmată cu un pistol, îl oprește. În final guvernatorul ajunge la închisoare, iar soții sunt din nou împreună.

Pentru această operă B. a scris mai multe uverturi: Leonora I, II și III (dintre care frecvent se cântă la concerte Leonora III) și Fidelio. Astăzi se cântă, de regulă, uvertura Fidelio la începutul operei, și, înaintea actului doi sau înaintea finalului, se cântă uneori și Leonora III.

O scurtă melodie din finalul operei a fost semnalul postului de radio “Europa liberă”, cu textul “Fratele își caută frații”. Nu este singura implicație politică ulterioară a lui B. În prezent, imnul Uniunii Europene este tema din partea finală a Simfoniei a 9-a, “Oda bucuriei”.

Opera Fidelio: Recitativ și aria lui Florestan “Gott, welch Dunkel hier” / tenorul Jean Cox și orchestra operei din Mannheim.

Beethoven a scris 9 simfonii. Unele au primit și titluri: a 3-a: Eroica; a 5-a: a Destinului; a 6-a: Pastorala, a 7-a: Apoteoza dansului; a 9-a: cu Oda bucuriei.

Un elev, întrebat fiind, câte simfonii a scris Beethoven, a răspuns: 3: a 3-a, a 5-a și a 9-a. Într-adevăr, acestea sunt cele mai cunoscute.

Simfonia a 5-a, în do minor, are tradiționalele 4 părți, în ordinea clasică: una rapidă, Allegro con brio; una lentă, Andante con moto; un scherzo, Allegro; și Finale, Allegro. Ca mesaj, urmărit prin întreaga simfonie, poate fi considerat: din întuneric la lumină. Simfonia începe în minor și se termină în major. Nou este, că în cadrul Finalului revine tema din partea a 3-a.

 

Simfonia a V-a, partea I /Filarmonica din Berlin, dirijor: Herbert v. Karajan.

 

Eckart Wilfried Schreiber

Cui îi este teamă de muzica clasică?

Adesea se aude, ca replică la întrebarea, dacă cineva merge la concerte de muzică clasică, că nu pricepe această muzică. Ce este de înțeles la ea? Ce se înțelege la o muzică ușoară fără text, sau la muzica de jazz? Nu este nimic de ințeles! Cu excepția muzicii cu program, asupra căreia revenim la sfârșitul prelegerii, toate muzicile transmit o stare de spirit: de voioșie, tristețe, melancolie, veselie, meditație  etc. Această stare este transmisă prin tonalitățile majore (veselie, caracter festiv) sau minore (tristețe, melancolie etc.). Nu există decât muzică bună și proastă. Muzica de succes, șlagărele, sunt, de regulă, piese melodioase, simple, bine armonizate. Le găsim și în muzica cultă, de ex. în bagatela „Für Elise“ de L.v. Beethoven (la pian: Daniel Blumenthal). Este o piesă scurtă, de fapt, un Rondo, adică o piesă cu o alternanța a temelor  a – b – a – c – a. Această piesă duce puțin a Clayderman, compusă cu 150 de ani anterior.

De fapt, multe piese de muzică cultă provin din muzica ușoară, de dans, a epocii. Suitele baroce ale lui J.S. Bach, de ex., cuprind, ca părți componente o alemandă (un dans german), o curantă (un dans francez) și o sarabandă (un dans spaniol).

Menuetul este, de asemenea, un dans, în măsură de ¾, dezvoltat în secolul al 17-lea. Pe timpul lui Ludovic al XIV-lea a devenit un dans de curte și de societate. În muzica cultă apare ca o piesă de sine stătătoare sau ca o parte (de regulă a treia) dintr-o simfonie sau sonată. De ex. Menuetul, partea a III-a din ultima simfonie a lui Joseph Haydn, „Londoneza” (nr. 104). Interpretează Royal Philharmonic Orchestra, dirijată de Jane Glover.

Un alt dans, care a pătruns în muzica cultă, este valsul. Acesta s-a dezvoltat din dansul Ländler, spre sfârșitul sec. al 18-lea. Valsul este un fel de învârtită, dansată de perechi, în măsura de ¾. A fost foarte mult dansat în secolul al 19-lea (valsul vienez). Tot în secolul al 19-lea a pătruns și în muzica cultă: instrumentală (Schubert, Chopin etc.) și orchestrală (Weber: Invitație la vals, Sibelius: Vals trist, Ravel: La valse, părți din Simfonia fantastică de H. Berlioz, simfonii de Ceaikovski etc.

Frederic Chopin, compozitor polonez (1810 – 1849) a compus numeroase valsuri pentru pian. Pianistul român Dinu Lipatti (1917-1950) interpetează valsurile în do diez minor și în sol bemol major.

Muzica, care trebuie înțeleasă (sau urmărită intelectual), este cea cu program. Aici instrumentele muzicale (orchestra) sugerează întâmplări, acțiuni, situații etc. De regulă, aceste piese sunt însoțite de programul propus de compozitor. De ex. Modest Mussorgski în „Tablourile dintr-o expoziție”, descrie zece tablouri pictate de pictori vestiți. Cunoscând titlul tablourilor (chiar și fără să le fi văzut) se poate recunoaște atmosfera degajată de acestea. Sau, în „Simfonia Alpilor” de R. Strauss, este redată sonor o ascensiune în Alpi, de la apariția primelor raze de lumină, ascensiunea prin pădure, trecerea peste ghețar, șederea pe vârf, coborâșul, furtuna cu ploaie etc. Având în față, sau în memorie, acest program, se poate urmări în muzică fiecare din aceste momente. De altfel, R. Strauss a scris cele mai reușite lucrări programatice, numite poeme simfonice: O viață de erou, Don Juan, Don Quijote, Till Eulenspiegel, Moarte și transfigurație, Așa grăi Zaratustra etc.

În muzica clasică (clasicismul vienez), lucrarea cea mai cunoscută, cu un program, este Simfonia a VI-a, „Pastorala”, de L.v. Beethoven. Cele 5 părți poartă următoarele titluri:

1.      Trezirea unor sentimente vesele la sosirea la țară

2.      Scenă la părâu

3.      Petrecerea veselă a sătenilor

4.      Furtuna

5.      Cântec de păstor. Sentimente vesele și de mulțumire după furtună

Se redau părțile 3, 4 și 5 în interpretarea Filarmonicii din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan.

Eckart Wilfried Schreiber

Și activitatea voleibalistică continuă!

Sâmbătă, 31 ianuarie, între orele 18 și 20, în sala ”Vasile Geleriu” s-a desfășurat a doua întâlnire în cadrul asociației AMEFA, dar de data aceasta cu un număr mai mare de studenți și cu mai multă energie. Au fost prezenți un număr record de participanți și anume 22. La începutul întâlnirii au fost prezente 20 de persoane iar pe parcurs au mai venit două persoane, s-au format trei echipe, două de câte 7 persoane și o echipă de 6 persoane.

Ca în orice activitate sportivă, spiritul de competiție și-a făcut simțită prezența. Deși la început jocul a fost mai liniștit, pe parcurs jocul a căpătat mai multă amploare. Desigur, au existat și mici nemulțumiri legate de formarea echipelor, deoarece, una dintre echipe, în care erau doi studenți de la Facultatea de Sport, a controlat jocul, ceilalți participanți neavând șansa la minge.

În ansamblu, întâlnirea a fost una reușită, participanți fiind mulțumiți de organizare și de desfășurarea evenimentului.

Au participat:
Samuel Buftea
Emanuel Roatiș
George Deac
Alex Coc
Mihai Vescan
Bogdan Vereș
Bogdan Frâțian
Bianca Rus
Mihai Renner
Raluca Mureșan
Liviu Bizău
Maria Noje
Cătălin Dogeanu
Robert Oseki
Răzvan Perde
Răzvan Onu
Nicu Cosoreci
Bogdan Voineag
+ încă alte 4 persoane.

A treia întâlnire handbalistică

Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, începând cu ora 14:45 și până la ora 16.30 a avut loc în sala ”Gheorghe Roman” o altă întâlnire handbalistică, de organizarea căreia s-a ocupat Manuela Bîrsănuc. De această dată, s-au format aproape două echipe complete, lipsind un singur om pentru a forma lotul de 7 oameni în fiecare echipă.

Astfel, prima echipă, formată din Bîrsănuc Manuela, Volosciuc Eduard, Meleg Horea Ionuț, Miseraș Marcel, Tincu Tudor, Rozsnyai Radu Adrian  și Tanaș Rareș, a fost completă, în timp ce cea de-a doua a avut un om în minus, fiind compusă din: Radu Paul, Perneș Amalia, Dăndărău Vlad, Zelghiu Sebastian, Băraru George și Lupou Ioana.
Cu ajutorul unuia din participanți, jucătorii s-au bucurat și de posibilitatea de a folosi clister, ceea ce a dus la o mai bună desfășurare a jocului, al cărui nivel a fost mediu. Feedback-ul primit a fost pozitiv în cea mai mare parte, singurele incoveniente fiind cauzate de adoptarea tehnicii contraatacului de prea multe ori, și implicit reducerea numărului de pase.

Se dă startul campionatului de șah

Vineri, 30 ianuarie 2015, s-a efectuat tragerea la sorți a etapelor din campionatul de șah, la care s-au înscris 16 persoane. Prima etapă arată astfel:

Bătinaș Răzvan - Zelghiu Sebastian
Bodea Diana - Șanta Daniel
Butta Beniamin - Strut Cosmin
Candrea Liliana - Rusu Raularian
Dragoș Cristian - Rus Ionuț
Farcaș David - Nicula Sabin
Fonogea Silviu - Luca Mălina Denisa
Horváth Csaba - Kökeinyesdi Andrei

Programul întregii competiții este disponibil aici.

Data și ora fiecărei partide este stabilită de comun acord de cei doi competitori. Jucătorul ”gazdă” poate să propună și locația, începe cu albele și are prima mutare. Rezultatele se transmit domnului doctorand Alexandru-Sabin Nicula, sub forma ”1-0”, ”0-1” sau ”0,5-0,5” (în cazul unei remize). Pe acest blog vom încerca să centralizăm rezultatele după fiecare etapă și să alcătuim clasamentul.