marți, 31 martie 2015

Cluj PHOTO WALK

Sâmbătă, 28 martie 2015, între orele 10:00 și 12:00, a avut loc primul concurs de fotografie organizat de Asociaţia Culturală, Ecologică şi Sportivă AMEFA: Cluj Photo Walk. În ciuda prognozei meteo ce anunța ploaie, un grup de studenți pasionați de fotografie s-au plimbat pe străzile Clujului alături de domnul profesor Wilfried Schreiber, făcând poze și ascultând explicațiile acestuia cu privire la istoria municipiului. 
Traseul a început la Facultatea de Geografie din Complexul Hasdeu, locul în care era amplasată, inițial, Grădina Botanică. Aici am avut ocazia să vedem câteva specii alohtone de copaci, cum ar fi Ginko biloba și arțarul (Acer platanoides).
Traseul a continuat pe strada Victor Babeș, urmând să ajungem în Piața Lucian Blaga, unde am ascultat explicațiile domnului Schreiber cu privire la clădirile importante din această zonă: Casa de Cultură a studenților și Biblioteca Centrală Universitară (cea mai mare dintre bibliotecile universitare din țară).
Apoi am ajuns la zidul vechii Cetăți Medievale a Clujului, vizibil încă pe strada Potaissa. Fragmentul din zidul celei de-a doua incinte a orasului medieval de pe strada Potaissa a fost realizat în secolul al XV-lea, dupa anul 1405, când Clujul a primit rangul de Oraș Liber Regesc, primind dreptul de a-și construi ziduri, bastioane și turnuri de apărare.
Parcurgând strada Universității, am observat, pe dreapta, Biserica Romano-Catolică Sfanta Treime (sau Biserica Piariștilor). A urmat apoi Piața Unirii, unde am admirat și pozat Ruinele romane și Ansamblul Matei Corvin.
Traseul s-a continuat pe strada Matei Corvin până în Piața Muzeului unde ni s-a explicat succesiunea de perioade și stiluri arhitecturale prin care a trecut  Biserica Franciscană. Punctul final al traseului a fost rerezentat de Parcul I. L. Caragiale de pe strada George Barițiu.
Deși mai lipseau câteva grade Celsius ca să ne declarăm pe deplin multumiți, ziua de sâmbătă va rămâne o piatra de aducere aminte, și un motiv să mai organizam astfel de ieșiri. Fiecare student a făcut măcar o poză de care este foarte mândru și niciunuia nu i-a părut rău că a participat la concurs.
Deoarece știm că nu există concurs adevărat fără premii, vă invităm la următorul eveniment al Asociației din data de 1 aprilie de la ora 18:00 în Amfiteatrul George Vâlsan de la Facultatea de Geografie, ocazie cu care vom premia cele mai bune fotografii.

luni, 30 martie 2015

Veres Zoltán a câștigat Cupa de Primăvară la tenis de masă! Orbán Zsolt și Rus Robert pe podium

Vineri, 27 martie, s-a desfășurat la ”Beyond Sports”, în spatele Fabricii de Bere URSUS, ”Cupa de Primăvară” la tenis de masă. Pentru a nu mai repeta emoțiile de la ”Cupa de Iarnă” de acum două luni privind încadrarea în timp, intervalul a fost prelungit cu o oră; astfel, competiția s-a desfășurat între orele 17 și 20. Însă, comparativ cu competiția precedentă, când numărul de participanți (20) a depășit așteptările, de data aceasta au participat doar 16 persoane, deși confirmaseră 18. Au fost așadar și destule momente de pauză, mai ales spre final, dar și în faza grupelor, deoarece doar o grupă a mai rămas cu 6 jucători, în vreme ce alte două grupe au fost de 5 persoane și s-au jucat doar 10 meciuri în loc de 15. În total s-au disputat 59 de partide. Un alt aspect care ar trebui, poate, corectat, este faptul că turneul a fost unul aproape exclusiv masculin, în condițiile în care a participat o singură fată, Iancu Ecaterina (care s-a și accidentat, ceea ce explică rezultatele ei mai slabe de după faza grupelor). E adevărat însă că organizarea a fost asigurată aproape exclusiv de fete, Liliana Candrea,  Estera Turcu și Manuela Bîrsănuc, cărora le mulțumim și pe această cale, având în vedere că organizatorii propriu-ziși, Mircea Alexe și Raularian Rusu, au participat și de data aceasta la competiție. De asemenea, merită subliniată și prezența mai multor spectatori - suporteri, de ambe sexe, care au contribuit la rândul lor la crearea unei atmosfere deosebite.


 
Nivelul de joc a fost unul mai ridicat decât la Cupa de Iarnă, în primul rând datorită prezenței de această dată a lui Veres Zoltán și a lui Rus Robert, ambii clasați pe podium, primul câștigând cu destulă lejeritate turneul. Asta în condițiile în care, cu excepția domnului profesor Pandi Gavril și a lui Palfi Barna, primii zece clasați de la Cupa de Iarnă au fost cu toții prezenți. Este interesant de remarcat că ierarhiile, cu excepția inserției noilor participanți, s-au ”conservat” destul de bine de la turneul anterior. În partea superioară a ierarhiei, dacă Veres Zoltán nu prea a avut adversar, a surprins oarecum faptul că Ilieș Cosmin Paul, câștigătorul Cupei de Iarnă, a fost învins atât în grupă, cât și în finala mică, de Rus Robert, care și-a adjudecat astfel locul 3. La fel ca și la Cupa de Iarnă, Orbán Zsolt a fost unul dintre remarcații turneului, terminând tot pe poziția secundă, de data aceasta pierzând finala mare cu Veres Zoltán, câștigătorul meritoriu al Cupei de Primăvară.


Rezultate complete:
Grupa 1
Șerban Alex – Daroczi Mihai 0-2 (8-11, 8-11)
Iancu Ecaterina – Moldovan Cătălin 2-1 (11-9, 4-11, 13-11)
Daroczi Mihai – Orbán Zsolt 1-2 (11-9, 10-12, 7-11)
Moldovan Cătălin - Șerban Alex 0-2 (6-11, 6-11)
Orbán Zsolt – Moldovan Cătălin 2-0 (11-5, 11-5)
Iancu Ecaterina - Șerban Alex 0-2 (6-11, 11-13)
Daroczi Mihai – Moldovan Cătălin 2-0 (11-5, 11-1)
Orbán Zsolt – Iancu Ecaterina 2-0 (13-11, 11-9)
Iancu Ecaterina – Daroczi Mihai 1-2 (6-11, 11-8, 6-11)
Șerban Alex – Orbán Zsolt 0-2 (6-11, 11-13)
Clasament
1. Orbán Zsolt    4
2. Daroczi Mihai 3
3. Șerban Alex   2 (4-4)
4. Iancu Ecaterina 1
5. Moldovan Cătălin 0
Grupa 2
Ilieș Cosmin Paul – Rus Robert 0-2 (9-11, 4-11)
Rusu Raularian – Sima Andrei 2-0 (11-7, 11-6)
Alexe Mircea – Pop Olimpiu 2-1 (11-8, 11-13, 11-6)
Sima Andrei – Ilieș Cosmin Paul 0-2 (7-11, 5-11)
Pop Olimpiu - Rusu Raularian 0-2 (5-11, 4-11)
Rus Robert – Alexe Mircea 2-1 (11-3, 10-12, 11-5)
Ilieș Cosmin Paul – Pop Olimpiu 2-0 (11-6, 11-7)
Rus Robert – Sima Andrei 2-0 (11-7, 12-10)
Alexe Mircea - Rusu Raularian 0-2 (6-11, 6-11)
Sima Andrei – Pop Olimpiu 2-0 (11-5, 11-5)
Ilieș Cosmin Paul – Alexe Mircea 2-1 (11-4, 6-11, 11-6)
Rusu Raularian – Rus Robert 0-2 (5-11, 7-11)
Alexe Mircea – Sima Andrei 2-1 (9-11, 11-5, 13-11)
Rusu Raularian – Ilieș Cosmin Paul 0-2 (8-11, 5-11)
Rus Robert – Pop Olimpiu 2-0 (11-5, 11-6)
Clasament
1. Rus Robert     5
2.Ilieș Cosmin Paul 4
3. Rusu Raularian 3
4. Alexe Mircea 2
5. Sima Andrei   1
6. Pop Olimpiu   0
Grupa 3
Szabo Adrian – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (11-13, 12-10, 11-9)
Roatiș Emanuel – Veres Zoltán 0-2 (5-11, 2-11)
Veres Zoltán - Szabo Adrian 2-0 (11-2, 11-5)
Meleg Horea Ionuț – Roatiș Emanuel 1-2 (11-9, 3-11, 8-11)
Meleg Horea Ionuț – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (3-11, 8-11)
Roatiș Emanuel - Szabo Adrian 0-2 (9-11, 4-11)
Mihali Tudor Nicolae – Veres Zoltán 0-2 (7-11, 8-11)
Szabo Adrian – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-6, 11-7)
Roatiș Emanuel – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (7-11, 7-11)
Meleg Horea Ionuț – Veres Zoltán 0-2 (1-11, 1-11)
Clasament
1. Veres Zoltán  4
2. Szabo Adrian 3
3. Mihali Tudor  2 (5-4)
4. Roatiș Emanuel 1
5. Meleg Horea Ionuț 0
Pentru sferturile de finală se calfică primii doi clasați din fiecare grupă, precum și două dintre cele trei locuri 3, departajarea făcându-se în funcție de puncte, setaveraj, punctaveraj.
Clasamentul locurilor 3
1.       Rusu Raularian                  3
      2.       Mihali Tudor Nicolae       2 (5-4)
      3.       Șerban Alex                        2 (4-4)
 Primii doi din acest clasament s-au calificat așadar, la rândul lor, în sferturile de finală.
Sferturi de finală
Orbán Zsolt – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (7-11, 1-7, 11-5)
Veres Zoltán – Rusu Raularian 2-0 (11-1, 11-1)
Rus Robert – Szabo Adrian 2-1 (11-9, 8-11, 11-7)
Ilieș Cosmin Paul – Daroczi Mihai 2-0 (11-7, 11-8)
Semifinale
Orbán Zsolt – Rus Robert 2-0 (13-11, 11-9)
Veres Zoltán – Ilieș Cosmin Paul 2-0 (11-2, 11-8)
Finala mare
Veres Zoltán – Orbán Zsolt 2-0 (11-7, 11-4)
Finala mică
Rus Robert – Ilieș Cosmin Paul 2-0 (11-7, 11-7)
 
S-au disputat mai multe meciuri de clasament.
Locurile 9-16
Șerban Alex – Pop Olimpiu 0-2 (10-12, 7-11)
Iancu Ecaterina – Sima Andrei 1-2 (11-5, 8-11, 5-11)
Roatiș Emanuel – Moldovan Cătălin 2-1 (11-8, 8-11, 11-8)
Alexe Mircea – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-5, 11-6)
Locurile 5-8
Szabo Adrian – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (7-11, 11-7, 13-11)
Rusu Raularian – Daroczi Mihai 2-1 (11-7, 3-11, 11-6)
Locurile 9-12
Alexe Mircea – Pop Olimpiu 2-1 (11-6, 6-11, 11-7)
Roatiș Emanuel – Sima Andrei 2-1 (13-11, 11-13, 11-6)
Locurile 13-16
Meleg Horea Ionuț - Șerban Alex 2-1 (11-9, 6-11, 11-8)
Moldovan Cătălin – Iancu Ecaterina 2-0 (11-8, 11-5)
Locurile 5-6
Rusu Raularian – Szabo Adrian 2-0 (11-8, 11-6)
Locurile 7-8
Mihali Tudor Nicolae – Daroczi Mihai 2-0 (11-7, 11-7)
Locurile 9-10
Roatiș Emanuel – Alexe Mircea 2-1 (11-8, 9-11, 13-11)
Locurile 11-12
Sima Andrei – Pop Olimpiu 2-1 (9-11, 11-8, 11-7)
Locurile 13-14
Moldovan Cătălin – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-0, 11-8)
Locurile 15-16
 
Iancu Ecaterina - Șerban Alex 2-1 (11-6, 6-11, 11-8)
 
Clasament final
 
1. Veres Zoltán
2. Orbán Zsolt
3. Rus Robert
4. Ilieș Cosmin Paul
5. Rusu Raularian
6. Szabo Adrian
7. Mihali Tudor Nicolae
8. Daroczi Mihai
9. Roatiș Emanuel
10. Alexe Mircea
11. Sima Andrei
12. Pop Olimpiu
13. Moldovan Cătălin
14. Meleg Horea Ionuț
15. Iancu Ecaterina
16. Șerban Alex

duminică, 29 martie 2015

Fenomene astronomice în sistemul solar

Miercuri, 18 martie, de la ora 18, domnul conferențiar Alexandru Imbroane a susținut conferința intitulată ”Fenomene astronomice în sistemul solar”. A fost o audiență peste medie în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, mai ales că prezentarea anticipa oarecum evenimentul din 20 martie, eclipsa parțială de soare.
Conferința a fost deosebit de interesantă și atractivă. Deși titlul inducea ideea că sistemul solar va fi subiectul principal, domnul Imbroane a reușit să atingă o paletă foarte vastă și variată de subiecte de interes. Fără a avea pregătit un powerpoint, domnia sa a vorbit liber despre ce înseamnă astronomie, care sunt diferențele față de astrofizică, cosmologie, astrologie, cosmogonie și alte științe sau domenii ale științei; ne-a prezentat mai multe date despre Univers, de la nașterea sa până în prezent; a vorbit despre expansiunea Universului, nașterea galaxiilor și a sistemelor solare, despre quasari, despre fazele de evoluție a unei stele, amintind și de stele neutronice, nove, supernove, găuri negre, găuri de vierme. Sigur, ca de obicei, prezentarea a fost ”piperată” cu numeroase comparații și exemple, pentru ca auditorii mai puțin inițiați să poată înțelege anumite aspecte. S-a discutat de asemenea și despre posibilitatea existenței vieții în Univers și pe alte planete, în afară de Pământ.
Conferința s-a încheiat după aproape 2 ore, finalul fiind dedicat eclipselor de soare. Au fost și destule întrebări, domnul Imbroane răspunzând cu generozitate la fiecare.
Două zile mai târziu, vineri, 20 martie, cu ocazia eclipsei parțiale de soare, s-a organizat o deplasare la Observatorul Astronomic Cluj, unde tot domnul conferențiar Imbroane a făcut demersurile ca să fim primiți de către astronomi, în speță de domnul Liviu Mircea. Din fața Facultății de Geografie a plecat spre Observator un grup de peste 60 de persoane, majoritatea studenți la Facultatea de Geografie, conduși de profesorii Alexandru Imbroane, Cristian Boțan, Silviu Fonogea și Raularian Rusu. La Observator am ajuns la ora 10:40, exact la timp ca să prindem începutul eclipsei. Majoritatea am intrat în sala de la parter, unde eclipsa era proiectată pe un ecran mare și unde am beneficiat (din când în când) de explicațiile domnilor Liviu Mircea și Alexandru Imbroane. O parte din cei aflați în sală au urmărit, în paralel, pe internet, și evoluția eclipsei în insulele Feroe, respectiv în Svalbard, unde eclipsa a fost, la un moment dat, totală. La Cluj-Napoca, faza de maxim a eclipsei parțiale a fost la ora 11:55, când mai mult de jumătate din discul Soarelui a fost acoperit de cel al Lunii. Până la ora 13:05, când s-a încheiat eclipsa, mai multe persoane din grup au ieșit și afară și au putut vedea eclipsa și prin instrumentele puse la dispoziție cu mult altruism de către astronomii amatori aflați în curtea Observatorului.
A fost un eveniment deosebit și se poate spune că am avut șansa ca vremea să fie excelentă și am putut admira eclipsa fără probleme, deși erau previziuni meteo destul de nefavorabile iar dimineața cerul era înnorat, dar s-a înseninat până la ora 10.

marți, 24 martie 2015

Un geograf, pelerin în Țara Sfântă

În urmă cu aproape două săptămâni, miercuri, 11 martie 2015, între orele 18 și 20, domnul conf. dr. Florin Moldovan a susținut în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” conferința intitulată ”Un geograf, pelerin în Țara Sfântă”.
În fața unei audiențe numeroase și interesate, domnul Florin Moldovan ne-a încântat cu impresiile sale de călătorie din toamna anului 2012, când a vizitat Israelul împreună cu soția sa, ca parte dintr-un grup de pelerini.
Prezentarea a fost făcută extrem de profesionist, cu un număr foarte mare de slide-uri, cu informații competente și de mare acuratețe. Domnul profesor ne-a purtat de-a lungul și de-a latul Israelului, într-o ordine logică, fără a ține cont de ordinea cronologică în care dânsul a vizitat acele locuri.
Astfel, au fost prezentate Galileea, valea Iordanului, Marea Moartă, orașele Tel Aviv și Haifa, apoi Betleem și Nazareth, pentru a se încheia cu obiectivul principal al oricărui turist, Ierusalimul. Imaginile (fotografiile personale, dar și unele luate de pe internet) și explicațiile domnului profesor au oferit tuturor celor din sală o perspectivă amplă și complexă asupra Israelului și problemelor sale actuale, atât din punct de vedere geografic, cât și istoric, confesional și geopolitic.

duminică, 22 martie 2015

Handbalul a revenit în scenă

Duminică, 8 martie 2015, de la ora 17, și tot duminică, 15 martie, de la ora 18, au avut loc noi întâlniri handbalistice în sala ”Gheorghe Roman”. În ciuda faptului că în data de 8 martie s-a sărbătorit și ”Ziua Femeii”, au fost prezenți suficienți jucători și jucătoare pentru a forma două echipe complete. S-a jucat la un nivel mai ridicat și datorită echipmanetului nou de mai bună calitate (minge, klister) dar au fost prezenți și începători și persoane noi. Partida s-a evidențiat prin fair-play și starea generală de bună dispoziție în condiții de sportivitate.
În data de 15 martie, deși ne așteptam la un număr mai mare de participanți decât în 8 martie, am avut o mică surpriză, întrucât nu am reușit să ne adunăm suficienți pentru a forma două echipe complete. În ciuda acestui fapt, jocul s-a desfășurat normal, cu bună dispoziție și fair-play. Datorită faptului că, din cauza orarului încărcat din sala ”Gheorghe Roman”, în această săptămână nu ne putem întâlni, sperăm ca săptămâna viitoare numărul celor dornici să practice acest sport minunat să fie suficient pentru două echipe complete.
 
Manuela Bîrsănuc

joi, 19 martie 2015

Voleiul, un sport din ce în ce mai iubit de catre studenții de la Facultatea de Geografie!

În zilele de 7 și 14 martie s-au realizat întâlnirile voleibalistice bine știute de către studenții de la Facultatea de Geografie, sâmbăta de la orele 18 în sala ”Vasile Geleriu”. În ambele dăți numărul studenților a fost la fel de mare și anume 12 la număr, perfect pentru două echipe. Pe lângă studenții care obișnuiesc să vină săptămână de săptămână (Buftea Samuel, Roatiș Emanuel, Mureșan Raluca, Noje Cristina, Andrei Cătălin) în aceste două săptămâni ni s-au alăturat și studenți noi cum ar fi: Pinte Marilena, Iura Anamaria, Deac George, Vescan Cosmin, Bogdan Frătean, Tabacelia Ovidiu. Acest lucru nu poate decât să ne bucure și să sperăm ca vor veni și pe viitor.
Jocul s-a desfășurat normal, fără nici un incident neplăcut.

sâmbătă, 7 martie 2015

Beethoven ca pianist

Miercuri, 4 martie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” din Facultatea de Geografie a avut loc cea de-a treia prezentare a domnului profesor Wilfried Schreiber, intitulată ”Beethoven ca pianist”.
Beethoven a fost apreciat, la început și în primul rând, ca pianist.Talentul său s-a manifestat timpuriu. Pentru a-l impune ca un copil minune – cum a fost și Mozart – tatăl lui l-a declarat cu doi ani mai tânăr. Prima sa apariție în public a fost la vârsta de 7 sau 8 ani. A făcut progrese uluitoare, așa că, ajuns la Viena, s-a remarcat printr-o tehnică și interpretare remarcabilă.
Pe vremea aceea s-au organizat adesea în saloanele nobililor “dueluri” sau turnee între artiști.  La unele dintre ele a participat și tânărul Beethoven. S-au păstrat câteva relatări despre aceste dueluri.
Iată ce declara Abbé Gelinek, unul dintre viruoșii pianului din acea vreme:
“În acest tânăr zace satana. Niciodată n-am auzit cântându-se astfel. A improvizat pe o temă data de mine, cum nu l-am auzit improvizând nici pe Mozart. Apoi a cântat compoziții proprii, care sunt în cel mai înalt grad minunate și mărețe, și el demonstrează la pian dificultăți și efecte, pe care nicicând nu le-aș fi putut visa”.
Deci Beethoven a demonstrat un talent deosebit atât la cântat cât și la improvizat. Improvizația liberă a însemnat inventarea pe loc a unor prelucrări a unei teme/melodii date, de ex. dezvoltarea unor variațiuni, adică a unor piese dezvoltate pe seama unei teme inițiale.
Despre un duel în acest sens povestește scriitorul Dieter Hildebrandt în cartea sa  “Pianoforte. Romanul pianului”. Într-o seară Beethoven s-a întâlnit într-un salon cu un compozitor și virtuos al pianului astăzi uitat: Daniel Streibelt. Beethoven a cântat partea de pian a unui trio compus de el, Streibelt a prezentat un cvintet și a improvizat, impresionând asistența cu tremolo-uri, care erau ceva nou în acea perioadă. Beethoven n-a mai vrut să cânte, așa că mulți au considerat că învingătorul ar fi fost Streibelt. A fost organizată o revanșă. Streibelt a pregătit o “improvizație” pe tema triolului prezentat de Beethoven la întâlnirea anterioară. Astfel l-a provocat pe Beethoven, să facă la fel. Anterior s-a cântat și un cvartet de Streibelt. Beethoven, în drum spre pian, a luat stima de violoncel de pe pupitru, a așezat-o pe pian, a întors-o apoi cu capul în jos și a cântat o frază, care nu a sunat nicicum. Apoi a  improvizat pe această temă dezlănțuit, astfel încât Streibelt a părăsit jignit sala și nu a vrut să se mai întâlnească cu Beethoven.
Sonatele și variațiunile pentru pian ale lui Beethoven au avut un grad de dificultate superior celor ale lui Mozart, Clementi sau ale altor contemporani. Uneori ele s-au situat la limita posibilităților tehnice de interpretare.  Când a trimis Sonata op. 106, Marea sonată pentru Hammerklavier, editorului Artaria, i-a scris acestuia: „Aici aveți o sonată, care va de de furcă pianiștilor și care va fi cântată peste 50 de ani’. Într-adevăr, din cauza dificultății, această sonată este cîntată extrem de rar și doar de pianiști desăvârșiți. O vom audia și noi peste două luni.
Renumele lui ca pianist de vârf al Vienei l-a făcut pe Beethoven să fie și un profesor de pian mult râvnit. Numeroase persoane nobiliare, mai cu seamă domnișoare și doamne, au învățat cu el, și, după  dedicațiile multor dintre lucrări pentru pian, acești nobili au atins un nivel considerabil în arta interpretativă.
Putem concluziona, deci, că Beethoven a fost un pianist de excepție: ca tehnică s-a putut măsura cu cei mai apreciați pianiști ai vremii, improvizațiile sale depășind tot ce se cunoștea până atunci. A adus și numeroase inovații muzicale și tehnice. Unul dintre cei mai reputați pedagogi ai pianului, Carl Czerny, i-a fost elev.
Ascultăm Variațiunile și Fuga op. 35 “Eroica” de Beethoven, în interpetarea pianistului Friedrich Gulda.
Friedrich Gulda s-a născut în anul 1930 la Viena și a murit în 2000 în Austria de vest. A fost un pianist foarte apreciat pentru exactitatea și fidelitatea interpretărilor, mai ales ale pieselor lui Mozart și Beethoven (dar repertoriul său a cuprins lucrări de la J.S. Bach până la Cl. Debussy și M. Ravel). A fost și compozitor și interpret de jazz.
Variațiunile  op. 35 pentru pian sunt compuse pe aceeași temă (știma de bas a unui contradans) ca cea din finalul Simfoniei a 3-a, “Eroica” și stau în aceeași tonalitate, mi bemol major. Simfonia Eroica având op. 55, înseamnă că variațiunile pentru pian au fost compuse anterior. Ele cuprind expunerea temei, 20 de variațiuni și un final, care începe cu o fugă și se încheie cu o nouă prelucrare a temei. Se remarcă varietatea variațiunilor ca tempou, măsură și tonalitate, 3 dintre ele fiind în minor. Adesea se observă o exuberanță, o zburdălnicie, dificultățile tehnice fiind, uneori, remarcabile.Este interesant că asemănările variațiunilor cu cele din finalul Simfoniei Eroica sunt puține, în schimb apar deja “trimiteri” spre marea Sonata op. 106 și Variațiunile Diabelli.
Pentru ce instrument a compus Beethoven? Cum arăta pianul la începutul secolului 19?
Pianul actual, ca instrument cu clape, a avut numeroși precursori, ca orga, clavicordul, clavecinul etc., acționate ori prin curent de aer, ori prin ciupire. Pianul cu ciocănele a fost inventat de către un italian, Bartolomeo Cristofori, în jurul anului 1700. În Europa Centrală această desoperire a fost  sesizată și făcută publică de către vestitul constructor de orgi Silbermann. Lovirea coardelor prin ciocănele îmbrăcate în stofă sau piele și, mai apoi, în pâslă, a permis scoaterea diferitelor nuanțe, de piano sau forte, în funcție de puterea lovirii. De aici a rezultat numele de pianoforte, prescurtat apoi, în limba română, la cel de pian.
Au existat două feluri de mecanică a pianelor: la cea vieneză ciocănelele loveau direct, acționate de clapele pianului și, prin urmare, pe aceste instrumente  a fost mai ușor de cântat, însă ele aveau un sunet mai redus. La mecanica londoneză ciocănelele au fost acționate printr-un sistem de pârghii, loveau cu o mică întârziere dar cu o forță mai mare, se cânta mai greu, dar sunetul a fost mai amplu, mai tare. Pianiștii au putut alege dintre cele două variante. Evident, pe parcursul secolului 19 pianele au suferit o evoluție remarcabilă, apropiindu-se mult de cele actuale.
Beethoven avea mai multe piane, primite în dar, toate piane cu coadă. Erard-ul din Franța a fost construit în 1803. Știindu-se că Beethoven surzea, firma britanică Broadwood i-a trimis un pian cadou, care a ajuns la Viena prin Marea Mediterană, spre a fi scutit de impozit. Și Imperiul austriac l-a scutit de impozit. Fiind de construcție londoneză, despre acest pian din 1817 se spera că Beethoven ar mai putea auzi sunetele sale. L-a folosit fără să-l acordeze niciodată după acel transport îndelungat. În 1825 Beethoven a mai primit un pian Graf.
Evident, pianele de concert de astăzi sună altfel ca cele de pe vremea lui Beethoven: au un sunet mai plin, mai nuanțat. Au fost construite pentru săli mari de concerte. Astăzi se cântă, de regulă, pe piane Steinway, constructorii fiind americani de origine germană (Steinweg).
Ascultăm Rondo op.51 nr.2 , în sol major în interpretarea lui Radu Lupu.
Cu Rondo-ul am făcut deja cunoștință. O primă temă tot revine, alternând cu altele. La acest Rondo sunt interesante, uneori jucăușe, chiar umoristice, revenirile la tema principală.
Pianistul de origine română Radu Lupu s-a născut în 1945 la Galați, a copilărit la Brașov și a studiat apoi la Moscova, cu vestitul prof. Neuhaus. După ce a câștigat trei concursuri internaționale importante a devenit unul din marii pianiști ai zilelor noastre, însă cu o activitate concertistică și de imprimare mai rezervată față de alți pianiști mari. Îi vom dedica o prelegere în noiembrie, la împlinirea vârstei de 70 de ani.
În încheiere ascultăm un concert pentru pian și orchestră.
Concertul, ca gen muzical, s-a dezvoltat de la sfârșitul secolului al 16-lea, mai întâi în Italia. Primele concerte erau scrise pentru un grup de instrumente sau de voci umane. Cu timpul concertul a devenit o contrapunere a unui solist sau a unui grup de soliști cu un ansamblu mai mare.  A. Corelli a creat genul de Concerto grosso, în care câțiva soliști – de regulă trei –  cântau cu  orchestra. A. Vivaldi a dezvoltat concertul solistic, cu un singur solist, acompaniat de o orchestră. În perioada clasicismului vienez concertul cuprindea trei părți: una rapidă, una lentă și din nou una mișcată. Prima parte începea cu o întroducere orchestrală, în care a fost expus materialul tematic. Către sfârșitul părților s-au putut intercala cadențe, care au fost inițial improvizații libere pe teme ale părții respective. Începând cu jumătatea a doua a sec. 19 aceste cadențe au fost compuse adesea de compozitor, luând locul improvizațiilor.
Beethoven a scris 7 concerte instrumentale: 5 pentru pian și orchestra, unul pentru vioară și orchestră și triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră.
Ascultăm Concertul pentru pian și orchestra nr. 4, în sol major, op. 58 de Beethoven, în interpretarea pianistului Lang Lang și a Orchestrei din Paris, dirijată de Christoph Eschenbach, el însuși un pianist de talie internațională.
Dacă primele 2 concerte pentru pian stau încă sub influența înaintașilor, concerul nr. 3, în do minor, relevă un Beethoven în culmile creației, concertul fiind unul mai dramatic și mai dificil de executat. Ultimele două concerte sunt diferite, al 4-lea mai liric, al 5-lea, cunoscut sub numele de “Imperial”, mai dramatic, mai festiv, dar în ambele Beethoven introduce noutăți.
Prima parte a Concertului nr. 4 este un Allegro moderato. Cum ne-am obișnuit deja, Beethoven ne surpinde de la începutul concertului: nu orchestra cântă cele două teme, ci pianul solo, fără acompaniament orchestral, începe concertul cu prima temă, după care intervine orchestra. Mai departe concertul se dezvoltă tradițional, ca un dialog între pian și orchestră, dar, evident, cu numeroase dificultăți pentru pianist. La sfârșitul părții intervine cadența. Astăzi se interpretează, de regulă, cadențele cântate inițial de Beethoven și păstrate până astăzi. Evident, în executarea lor, solistul are mai multe libertăți decât în restul concertului.
Partea a doua este un Andante con moto și debutează cu un dialog între orchestra la unison, cu o redare rezolută, și pianul solo, de un lirism accentuat, un fel de rugăciune. Apoi dialogul se suprapune, pianul și orchestra cântând și împreună.
Partea a treia este un Rondo Vivace. Și aici solistul cântă o cadență scrisă de Beethoven.
De altfel, acest concert a avut prima audiție în anul 1807 la Viena, cu Beethoven ca solist la pian.
Pianistul chinez Lang Lang s-a născut în anul 1982. A studiat la Beijing, apoi la Philadelphia. La vârsta de 11 ani a câștigat primul său concurs internațional, în Germania. De atunci a cântat cu numeroși dirijori de frunte, ca Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Christoph Eschenbach ș.a. Este considerat ca fiind un talent excepțional, poate cel mai tehnic dintre pianiștii actuali. A concertat și la Cluj, cu câțiva ani în urmă.
Eckart Wilfried Schreiber

joi, 5 martie 2015

Activitatea voleibalistică de săptămâna aceasta a suferit un mic impas

Sâmbătă, 28 februarie, între orele 18:30 și 20, în sala ”Vasile Geleriu” s-a desfășurat o nouă întâlnire voleibalistică în cadrul asociației AMEFA.
Din păcate în această săptămână numărul studenților nu a mai fost la fel de mare ca și în întâlnirile anterioare, au fost prezenți șase studenți, toți de la Facultatea de Geografie. S-au format două echipe de câte trei persoane în fiecare echipă. Deși am fost puțini la număr, întâlnirea a fost una reușită. Pe viitor sperăm că vom fi un număr mai mare de persoane pentru ca jocul să fie mai intens.