Simboluri şi superlative la New York (partea I)

Pentru Asociaţia Culturală, Ecologică şi Sportivă AMEFA, anul 2016 a debutat cu o conferinţă deosebit de interesantă, intitulată "Simboluri şi superlative la New York (partea I)", susţinută de domnul conferenţiar univ. dr. Florin Moldovan, foarte bun cunoscător al acestui oraş, în data de 7 ianuarie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie "George Vâlsan".

 Fig. 1. Oraşul New York - imagine satelitară

Începutul prezentării a fost consacrat câtorva aspecte privind Geografia oraşului New York (New York City, pentru cetăţenii SUA). Astfel, s-a subliniat aşezarea geografică deosebit de favorabilă, pe ţărmul Oceanului Atlantic, într-o zonă propice dezvoltării activităţilor portuare (New York and New Jersey Harbor Estuary). De fapt, 4 din cele 5 boroughs (unităţi administrative) care formează oraşul New York sunt situate pe insule: Queens şi Brooklyn pe Long Island, Staten Island şi Manhattan pe insulele omonime, doar The Bronx fiind localizată pe continentul propriu-zis. În acelaşi timp, în imediata apropiere a Manhattan-ului se găsesc câteva insule mai puţin extinse, dar care au avut un rol foarte important în istoria New York-lui: Liberty (fostă Bedloe’s) Island, Ellis Island, Governor Island, Roosevelt Island.

 Fig. 2. New York - vedere panoramică dinspre SV

Poziţia geografică a oraşului (41⁰ lat. N, 74⁰ long. E) îi conferă acestuia un climat temperat de ţărm estic, fără influenţe musonice (după Alisov), respectiv de tip Cfa (după clasificarea lui Köppen). Climatul este relativ blând (temperatura medie anuală este de 12,4 ⁰C) şi umed (cantitatea medie anuală de precipitaţii atinge 1071 mm). Totuşi, climatul are şi inconveniente, concretizate prin mai multe fenomene meteorologice periculoase, care depind de anotimp: viscole (blizzards), ploi care îngheaţă (freezing rains), uragane (hurricanes), tornade şi trombe marine, perioade estivale foarte calde şi, mai ales, foarte umede.

 Fig. 3. New York - climogramă

Populaţia New York-ului a atins, în anul 2014, 8.500.000 de locuitori pentru oraşul propriu-zis (locul 1 în SUA şi locul 21 în lume), respectiv 20.100.000 de locuitori pentru aria metropolitană (locul 1 în SUA şi locul 11 pe Glob). Ca număr de locuitori, cel mai populat este Brooklyn-ul (2.625.000 locuitori), dar densitatea medie cea mai mare se întâlneşte în Manhattan (27.673 loc./km²).

 Fig. 4. Unităţile administrative ale oraşului New York

Fig. 5. Manhattan - vedere aeriană

În continuare, au fost menţionate, foarte pe scurt, câteva episoade mai importante din Istoria oraşului New York. Astfel, în anul 1625, olandezii stabilesc în Manhattan primul punct comercial permanent, iar în anul 1626 olandezul Peter Minuit cumpără Manhattan–ul de la indienii băştinaşi (cu obiecte estimate ulterior la valoarea de 24 $), aşezarea primind numele de New Amsterdam. În anul 1664, olandezii sunt obligaţi să cedeze oraşul englezilor, astfel că  numele lui se schimbă, definitiv, în New York. La data de 4 iulie 1776 apare Declaraţia de Independenţă a celor 13 foste colonii britanice care urmau să constituie SUA, iar în 1785 New York-ul devine prima capitală a noului stat, păstrându-şi această funcţie până în anul 1790.

 Fig. 6. Lower Manhattan

Fig. 7. Lower Manhattan (din alt unghi)

Fig. 8. Statuia Libertăţii

Partea principală a expunerii este cea reprezentată de însuşi titlul comunicării: Simboluri şi superlative la New York. În acest context, au fost abordate mai multe  aspecte: Statuia Libertăţii, care reprezintă un simbol nu numai pentru SUA, ci şi pentru întreaga umanitate; zgârie-norii (sky-scrapers); infrastructura de transport (metroul, feribotul Manhattan-Staten Island, trenurile PATH – Porth Authority Trans-Hudson Corporation; cele două mari gări din New York (Penn Station şi Grand Central Terminal). 

 Fig. 9. Woolworth Building

În fiecare dintre aceste obiective se pot regăsi cu uşurinţă caracteristici care să justifice calificativul de simbol sau cel de superlativ. Probabil că aspectele cele mai spectaculoase se referă la zgârie-nori, cei care dau nota atât de specifică pentru New York. În apariţia acestor uriaşi au fost separate două perioade: cea de la începutul secolului 20 şi până la începutul anilor ’30, respectiv cea care se extinde de la începutul anilor ’60 şi până astăzi. În prima periaodă au fost construite mai multe clădiri emblematice: Woolworth Building (terminată în anul 1913, având o înălţime de 241 m, valoare cu care a deţinut locul 1 pe Glob până în anul 1931), Chrysler Building (1930, prima clădire din lume cu o înălţime de peste 1000 ft, respectiv 305 m), inegalabilul Empire State Building (construcţie terminată în anul 1931, prima clădire din lume cu peste 100 de etaje şi având o înălţime de 381 m până la acoperiş, respectiv de 443 m dacă se adaugă turnul cu antena, ea fiind astfel cea mai înaltă clădire de pe Glob între anii 1931-1972). 

Fig. 10. Chrysler Building

Fig. 11. Empire State Building

Cea de-a doua perioadă este reprezentată, printre multe altele, de: Turnurile Gemene (WTC-1 şi WTC-2), terminate în 1972, respectiv în 1973, dar distruse în urma atacului terorist din 11.09.2001; One World Trade Center, construit în imediata apropiere a fostelor Turnuri Gemene, deschis beneficiarilor şi publicului în 2014 şi care, cu cei  541 m (adică 1776 ft), este cea mai înaltă clădire din New York şi din Emisfera Vestică; 432 Park Avenue Building, construcţie fără antenă, care atinge 425,5 m, fiind astfel cea mai înaltă clădire rezidenţială din lume ş.a. Statisticile spun că, în prezent, în New York există 125 de zgârie-nori cu înălţimea minimă de 183 m (600 ft), dintre care 111 sunt terminaţi, iar 14 sunt în construcţie.

 Fig. 12. Memorial Plaza din World Trade Center

Fig. 13. One World Trade Center

 Fig. 14. Empire State Building şi 432 Park Avenue văzute din One WTC

Fig. 15. Vedere spre NE din One World Trade Center

Fig. 16. Intrare într-o staţie de metrou

Fig. 17. Gara Grand Central Terminal

Fig. 18. Feribotul gratuit dintre Manhattan şi Staten Island, trecând pe lângă Statuia Libertăţii

În finalul expunerii a fost prezentat un adevărat miracol din domeniul aviaţiei civile, respectiv cazul cursei US Airways 1549, de la aeroportul La Guardia (New York) la Charlotte (Carolina de Nord), când pilotul avionului de tip Airbus 320 a fost obligat să „amerizeze” pe Hudson River la câteva minute de la decolare, deoarece ambele reactoare ale aparatului s-au blocat în urma impactului cu un cârd de gâşte canadiene. Este absolut uimitor faptul că toţi cei 150 de pasageri şi cei 5 membri ai echipajului (comandant Chesley B. Sullenberger) au scăpat cu viaţă din această terbilă întâmplare.

 Fig. 19. Miracolul de pe Hudson River: ruta urmată de avion

Fig. 20. Miracolul de pe Hudson River: amerizare reuşită

Fiecare dintre aspectele menţionate mai sus a fost ilustrat cu imagini, câteva dintre acestea fiind ataşate acestui text (sursa imaginilor: arhiva personală a autorului prezentării şi reţeaua Internet).

Partea a doua a expunerii despre New York va fi prezentată în cursul semestrului II al anului universitar 2015-2016, probabil în a doua jumătate a lunii aprilie 2016.

Conf. univ. dr. Florin Moldovan

Regina instrumentelor muzicale: orga, şi regele orgii: Johann Sebastian Bach

Ultima prezentare în cadrul Asociaţiei Culturale, Ecologice şi Sportive AMEFA în anul 2015 a avut loc joi, 10 decembrie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie. Având în vedere spiritul sărbătorilor de iarnă, domnul conferenţiar Wilfried Schreiber a ales tema "Regina instrumentelor muzicale: orga, şi regele orgii: Johann Sebastian Bach".

Dintre instrumentele muzicale orga este, cu siguranță, cel mai dificil instrument. Organistul trebuie să citească concomitent trei portative – pentru mâna dreaptă, pentru cea stângă și pentru pedalele acționate de ambele picioare. Orga are sute sau mii de tuburi, care emit sunete datorită aerului, care trece prin ele; trebuie considerată deci ca un instrument de suflat, cu toate că are claviaturi, ca și un pian. Are însă mai multe manuale, deci mai multe claviaturi sau etaje de clape, care se pot cupla. Mai există registrele, care acționează tuburile care imită anumite instrumente: flaut, trompetă etc. De ex. orga din Biserica Neagră, construită de către Carl August Buchholz din Berlin între anii 1836 - 1839, cea mai vestită orgă din România, are aproape 4000 tuburi (mai exact 3396), 4 manuale și 76 registre. Tuburile sunt făcute din cositor, din aliaj berlinez (75% cositor, 25% plumb) și din lemn de molid și stejar. Orgile au fost acționate prin niște foale, inițial călcate cu piciorul, în prezent electrice. La Biserica Neagră există 9 astfel de foale, care trebuiau ținute în funcție de două persoane. 

Orga din Sibiu, construită în atelierul lui Wilhelm Sauer, are peste 5000 tuburi și 78 de registre. Cea mai mare orgă de biserică se află în domul de la Passau (Germania): are 17.974 tuburi și 233 registre.

Orgi există și în săli mari de concerte, ca în Ateneul din București și Casa Radio din capitală. Dar orga este construită, parcă, mai ales pentru acustica oferită de biserici. Instrumentul poate fi cântat solo sau împreună cu o orchestră, poate acompania vocea umană sau un instrument sau un grup de instrumente.

Vom audia lucrări pentru orgă solo de Johann Sebastian Bach. El este maestrul incontestabil al muzicii de orgă. A trăit între 1685 și 1750 în landurile Germaniei. Pe lângă sute de lucrări pentru orgă a scris muzică religioasă pentru cor, voci solistice, acompaniate de orchestră sau orgă, cele mai cunoscute fiind Missa în si minor, Pasiunile lui Christos după Matei și după Ioan, Magnificat, numeroase cantate etc. A scris, de asemenea, muzică instrumentală (pentru clavecin, vioară, violoncel, flaut etc.), concerte pentru orchestră (Concertele Brandenburgice) etc., în total mult peste 1000 de lucrări.

Ascultăm pe organistul Wolfgang Stockmeier la diferite orgi construite de firma Kreienbrinck, înființată în anul 1790.

Pentru început două preludii și fugi: în sol major și în la minor, din seria „Micilor preludii și fugi”. Preludiul este o piesă muzicală introductivă, scurtă, urmată la Bach, de regulă, de o fugă. Poate fi și o piesă de sine stătătoare (la Chopin, Șostakovici etc.). Fuga este o lucrare pe trei sau patru voci, imitative, care reiau, decalat, o temă. Ne-am întâlnit cu acest gen deja la sonatele târzii ale lui L.v. Beethoven.

În continuare ascultăm șapte coraluri din Caietul pentru orgă. Coralul este o piesă religioasă. Aceste piese sunt compoziții pentru orgă bazate pe câte o temă a unui cântec liturgic.

Una dintre creațiile cele mai importante pentru orgă, compusă de J.S. Bach, este Passaglia în do minor. Passaglia este o piesă muzicală care provine dintr-un dans de origine spaniolă de la sfârșitul secolului al 17-lea. Se bazează pe o temă, de regulă cântată în registrul grav, care se tot repetă (un ostinato) și pe seama căruia sunt compuse variațiuni.

Pe lângă prelucrări sumare ale cântecelor liturgice, Bach a compus și prelucrări mult mai ample. Un exemplu este coralul „Schmücke dich, o liebe Seele“ (Gătește-te, o suflete drag) din ciclul 18 corale.

În final ascultăm cea mai cunoscută lucrare pentru orgă: Toccata și fuga în re minor. Nu este chiar cert, că Bach a compus-o, dar cine altul ar fi putut concepe o astfel de lucrare? Toccata ( de la cuvântul italian toccare = a atinge) este o lucrare muzicală de virtuozitate, scrisă pentru un instrumen – de regulă cu claviatură – sau chiar pentru orchestră. La Bach, care a scris mai multe toccate, aceasta este urmată de o fugă.

Wilfried Eckart Schreiber