Joi, 8 octombrie, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei frumoase prezentări realizate de domnul conferențiar Wilfried Schreiber cu prilejul aniversării a 150 de ani de la cucerirea vârfului Matterhorn (sau Monte Cervino, 4478 m).
S-a făcut o scurtă introducere cu privire la subiectul alpinismului și escaladei în secolele XVIII și XIX, cu accent pe escaladele realizate în Alpi, pe diverse vârfuri, sublindiindu-se ideea că anumite vârfuri, chiar mai înalte, au fost atinse mai devreme - de exemplu, Mont Blanc (4809 m) în anul 1786, cățărarea fiind mai ușoară.
De asemenea, au fost analizate performanțele cățărătorilor britanici, francezi, italieni, elvețieni, în special în Alpi.
Cățărarea pe Matterhorn din anul 1865 a făcut obiectul unei ”competiții” între o echipă condusă de britanicul Edward Whymper și o echipă italiană condusă de Jean-Antoine Carrel. Echipa lui Whymper a reușit să ajungă prima pe vârf, în data de 14 iulie 1865, plecând din Zermatt. Din nefericire, la întoarcere, pe coborâre, din cauze încă incomplet elucidate, patru dintre membrii expediției au căzut de la mare înălțime: Michel Croz, Lord Francis Douglas, Charles Hudson și Douglas Hadow. La Zermatt au mai ajuns doar Edward Whymper și cei doi ghizi localnici (elvețieni), Peter Taugwalder, tată și fiu, totți trei fiind inițial acuzați că ar fi tăiat frânghia pentru a se salva, și ulterior achitați.
Această tragedie a sporit faima Matterhorn-ului, care reprezintă una dintre pietrele de încercare pentru toți alpiniștii cu experiență. Se consideră astăzi că prima escaladă pe Matterhorn, ultimul vârf important care a fost cucerit, a încheiat perioada supranumită ”epoca de aur” a alpinismului.
