De la explorarea Cosmosului la călătoriile spațiale

În urmă cu o săptămână, joi, 24 martie 2016, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a găzduit o foarte interesantă prezentare, susținută de domnul conf. univ. dr. Alexandru Imbroane, intitulată ”De la explorarea Cosmosului la călătoriile spațiale”.

Într-o sală mai plină decât de obicei, domnul conferențiar a prezentat, la început, felul în care au evoluat rachetele, de la primele încercări (din secolul al XIX-lea) de a se imagina o rachetă până în zilele noastre. Un accent deosebit a fost pus pe contribuțiile celor care au făcut muncă de pionierat în acest domeniu, Hermann Oberth (născut la Sibiu și doctorand, apoi doctor în fizică al Universității clujene) și Wernher von Braun.

Perioada de după cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat printr-o ”cursă” în doi (SUA și URSS) pentru cucerirea spațiului cosmic. Domnul conferențiar a insistat cu precădere asupra programului american de explorare a spațiului cosmic, și a amintit de primele aselenizări și de problemele cu care s-a confruntat programul Apollo.

Discuția s-a purtat apoi în contextul ultimelor declarații, inclusiv ale președintelui Barack Obama, cu privire la următoarea destinație: Marte, care ar trebui atinsă în deceniul anilor 2030. Par însă să existe numeroase obstacole în calea acestui deziderat. În primul rând, tehnologia actuală ar face ca o astfel de călătorie să dureze între 9 luni și 1 an și jumătate (doar dus). O astfel de durată implică și cantități uriașe de mâncare și lichide care ar trebui să fie transportate. Doar acestea ar costa undeva la 1 miliard de dolari, după estimările actuale, pentru un echipaj de câteva persoane.

O altă problemă par să fie radiațiile cosmice. Actualele costume spațiale protejează doar pentru circa 40 de zile - oare ar fi posibil un avans atât de important în tehnologia de realizare a unor costume spațiale mai rezistente astfel încât radiațiile să nu-i mai afecteze pe cosmonauți?

Oricum, ei ar fi foarte afectați de starea de imponderabilitate. După o anumită perioadă, imponderabilitatea crează probleme fiziologice deosebite. Cosmonauții care au stat multă vreme la gravitație zero (maxim câteva luni) au acuzat probleme dintre cele mai grave iar perioadele de recuperare sunt lungi.

În fine, o altă problemă ar fi aterizarea pe Marte, care nu se poate face ca pe Lună, având în vedere gravitația de pe această planetă. De asemenea, ar trebui gândită perioada în care cosmonauții ar sta efectiv pe Marte și felul în care ei ar putea supraviețui și întoarce pe Terra.

La toate aceste întrebări ar fi necesare răspunsuri, care sunt însă foarte greu de dat în circumstanțele actuale. Tehnologia avansează, într-adevăr, dar nu neapărat în direcțiile pe care le putem anticipa. Și, în fond, întrebarea legitimă ar fi: ce anume să facem pe Marte? Resursele necesare unei astfel de călătorii sunt imense iar rezultatele nu pot fi spectaculoase deoarece Marte a fost deja explorată de diferite misiuni, prin intermediul roboților, chiar și în ultimul deceniu.

Excursie în pădurea Făget

Marți, 22 martie 2016, la ora 8.30 am plecat din fața Facultății de Geografie cu o mașină până în dreptul izvorului Sfântul Ion, în Pădurea Făget. De aici am pornit pe jos, traversând puntea peste pârâul Pleșca și, trecând pe lângă izvor, am urcat pe poteca marcată cu triunghi roșu pe interfluviul secundar care separă valea Gârbăului de valea Pleșca.

Am avut noroc, se poate spune, cu vremea frumoasă, deși s-au arătat și câțiva norișori. În orice caz, prognoza amenințătoare de ploaie nu s-a materializat decât după ce ne-am întors.

Excursia a fost una deosebit de reconfortantă. Vremea caldă din februarie și martie a făcut ca multe flori să acopere cu mantia lor solul, mai devreme decât în alți ani. Pe tot drumul am fost însoțiți de ciripitul vesel al păsărilor (pe care le-am identificat aproximativ ca fiind gaițe). Ajunși în creasta dealului, nu am urmat drumul spre stânga, spre vârful Peana, ci pe cel din dreapta, care coboară încet pe interfluviu până la un loc de popas și o căbănuță (mai degrabă un refugiu). De aici am mai coborât puțin până la un alt izvor, iar apoi ne-am întors pe interfluviu.

Partea finală a traseului am făcut-o pe un traseu nemarcat, urmând în cea mai mare parte un drum forestier aparent bine circulat, de-a lungul unui afluent al văii Pleșca, care ne-a readus la drumul principal, asfaltat, foarte aproape de locul de plecare.

În total am făcut aproximativ 2 ore dar aproximativ jumătate din timp a fost dedicat identificării diferitelor specii floristice, de către Lăcrimioara Maghiar, masterand la Facultatea de Biologie, și conf. univ. dr. Wilfried Schreiber. Manuela Gavriș, masterand la specializarea Geomatică, la Facultatea de Geografie, s-a ocupat în special de fotografii. La excursie a mai participat și Raularian Rusu.

Iată și câteva dintre speciile întâlnite, aproximativ în ordinea în care le-am găsit pe traseul nostru:

 Viorea (Scilla bifolia)

Păștiță (Anemone ranunculoides)

Floarea paștilor (Anemone nemorosa)

Trei răi (Hepatica nobilis)

 Găinuși (Isopyrum thalictroides)

Rogoz (Carex sp.)

Pulmonaria mollis

Viola sp.

 Laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides)

Primula sp.

Buba-inimii (Asarum europaeum)

Dedițel (Pulsatilla patens)

 Măseaua ciutei (Erythronium dens-canis)

Pulmonaria mollis

 Păpădie (Taraxacum officinale)

 Brebenei (Corydalis solida)

Colțișor (Dentaria glandulosa)

Splina (Chrysosplenium alternifolium)

Ghiocel (Galanthus nivalis)

Gagea lutea

 Corn (Cornus mas)

Spânz (Helleborus purpurascens)

Mulțumim pe această cale tuturor participanților și așteptăm nerăbdători o nouă excursie!

Vă place Brahms?

Joi, 17 martie 2016, de la ora 18, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a susținut o nouă prezentare, intitulată ”Vă place Brahms?” cu aluzie la filmul cu același titlu. Comparativ cu prezentările anterioare, de data aceasta conferința nu a fost însoțită doar de o audiție muzicală, ci și de o vizionare a unui DVD, audiența putând să înțeleagă mai bine măiestria dirijorului Leonard Bernstein și a Orchestrei Filarmonice din Viena.

Johannes Brahms (1833 – 1897)

I

Dintre compozitorii germani din partea a doua a secolului XIX cei mai importanți au fost J. Brahms și R. Wagner.

Johannes Brahms s-a născut în 7 mai 1833 la Hamburg. Tatăl lui fiind contrabasist în orchestra orașului, tânărul Brahms a venit devreme în contact cu muzica, educația sa muzicală fiind timpurie și de calitate. A fost un mare admirator al cântecului popular german, însă prietenia cu violonistul maghiar Eduard Reményi și mai târziu cu renumitul violonist de origine maghiară Joseph Joachim i-a deschis interesul și pentru muzica  populară maghiară, influențele acesteia manifestându-se adesea foarte clar – în mod special  în Dansurile maghiare.

A condus diferite ansambluri muzicale și a compus, însă neprimind postul de dirijor al orchestrei din orașul său natal a plecat în 1862  definitiv la Viena. Mai înainte i-a cunoscut pe soții Robert și Clara Schumann, de care a legat o prietenie strânsă. Schumann l-a prezentat pe tânărul Brahms ca geniul muzical mult așteptat de lumea muzicală. Poate de aceea Brahms a publicat relativ puțin, iar compozițțile sale sunt foarte îngrijite, așa că Simfonia I-a a apărut abia la vârsta de 43 de ani, vârstă la care atât Mozart cât și Schubert și-au încheiat întreaga creație și chiar și viața, în care au compus 41 și resp. 8 simfonii.

Brahms este în egală măsură un continuator al muzicii clasice tradiționale, dar  și  un inovator remarcabil, cum demonstrează chiar în primele măsuri ale Simfoniei I. Mulți critici muzicali ai epocii nu i-au apreciat opera, dar a avut și mulți susținători. Lumea muzicală de atunci era împărțită în Wagnerienii și Antiwagnerienii. Cu toate că Brahms l-a apreciat pe Wagner, prin stilul compozițiilor sale  a făcut parte din tabăra adversă.

Brahms a compus 4 simfonii, 4 concerte instrumentale (două pentru pian, unul pentru vioară și unul pentru vioară și violoncel – evident toate cu orchestră), două serenade pentru orchestră, două uverturi – însă nu la opere, pentru că nu a compus nicio operă. A compus multă muzică de cameră: sonate pentru pian, vioară și pian, violoncel și pian, triouri, cvartete, cvintete, sextete, numeroase lied-uri pentru voce solo, chor sau cvartet vocal, precum și muzică vocal simfonică: „Un recviem german”, Rapsodia pentru alto, cor bărbătesc și orchestră, Nenia, Cântecul destinului ș.a.

Audițiile noastre vor  cuprinde lucrări orchestrale și vocal-simfonice.

În „Vă place Brahms” (I) – cu aluzie la vestitul film cu același titlu – vom audia două lucrări: Uvertura academică festivă și concertul nr. 2 pentru pian și orchestră.

Uvertura academică festivă a fost compusă în 1880. (Tot în același an a compus și Uvertura tragică). În acel an a primit titlul de doctor honoris causa a universității din Breslau (actualul oraș Wroclav), iar uvertura a ținut locul discursului inaugural. Ea se compune dintr-o serie de cântece studențești, în parte cunoscute și astăzi, printre care, în final, apare Gaudeamus igitur. Așadar acest cântec nu a fost compus de Brahms, ci folosit în această compoziție ca o temă finală.

Interpretează Filarmonica din Viena, una dintre cele mai bune orchestre ale lumii, dirijată de Leonard Bernstein.

Marele dirijor Leonard Bernstein s-a născut în SUA în anul 1918 într-o familie de evrei, imigrați din Ucraina. A fost unul dintre cei mai mari dirijori de după Războiul II Mondial, dar și compozitor și pianist. A colaborat cu cel mai importante orchestre ale lumii, în special cu Filarmonicile din New York, Israel și Viena. În România a devenit foarte cunoscut prin emisiunile sale televizate de educație muzicală.

În continuare audiem Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în si bemol major. Spre deosebire de majoritatea concertelor, acesta are patru părți. Concertul, cântat în prima audiție 1881 la Budapesta, cu Brahms ca solist, are vădite influențe maghiare, mai cu seamă în prima și în ultima parte.

Spre deosebire de primul concert, scris în re minor, acest al doilea este mai senin, în major. Prima parte, Allegro non troppo, începe cu o doar scurtă întroducere a cornului, spre deosebire de primul concert, care începe cu o lungă întroducere orchestrală. Apar trei teme, dintre care a treia de provenineță maghiară.

Partea a doua, un Scherzo, Allegro appassionato, este scris în re minor și are un caracter demonic.

Partea a treia, Andante, este liniștită, lirică, bazată pe caracterul cântecului popular german. Violoncelului îi revin pasaje solistice importante.

Finalul, Allegretto grazioso, este de inspirație maghiară, cuprinde pasaje de virtuozitate și se încheie cu o Coda amplă.

La această înregistrare Orchestra Filarmonică din Viena, dirijată de Leonard Bernstein, acompaniază pe pianistul Krystian Zimerman. Pianistul polonez, născut în 1956, s-a remarcat în 1975 când a câștigat Concursul Chopin. A colaborat cu dirijori renumiți, ca Herbert v. Karajan, Leonard Bernstein, Kiril Kondraschin, Seiji Ozava, Simon Rattle, Carlo Zecchi etc. Printre discurile editate se află concertele pentru pian de Beethoven și Brahms, muzica lui Fr. Chopin ș.a.

Wilfried Schreiber

Tot mai mulți tineri la handbal!

Sâmbătă, 12 martie 2016, de la o ora neobișnuită, 22, și doar pentru o oră, iubitorii handbalului s-au întâlnit din nou sub egida AMEFA și în organizarea lui Mircea Panti, pentru un joc în sala ”Gheorghe Roman” din Parcul Universitar ”Iuliu Hațieganu”.

În ciuda intervalului orar neobișnuit, am fost plăcut surprinși de interesul deosebit arătat de iubitorii acestui sport, care s-au prezentat în număr mare (18 persoane) la sală. Nivelul arătat în săptămâna precedentă a constituit un imbold mai multor tineri cu cunoștințe solide în acest sport, care au răspuns afirmativ invitației lansate de asociația noastră. Au fost prezenți aproximativ 13 jucători care au cunoștințe de avansate de handbal, la care s-au adăugat și câțiva simpatizanți ai acestui sport, pe care îl practică la un nivel intermediar sau începător, dar care cu siguranță se află pe calea cea bună deoarece prezența lor este constantă în cadrul activităților handbalistice organizate de AMEFA.

Notăm prezența, printre alții, a lui Dragoș Butuc, Victor Friptuleac, Mădălina Bumb, Radu Paul, Lorena Cristina Pop, Mircea Panti, Marcela Misăraș, Bogdan Hrișcu, Eduard Volosciuc, Gheorghe Brezeștean, Marcel Misăraș, Mathe Daniel, Alex Mureșan.

Jocul a fost unul deosebit de plăcut și antrenant.

Obiective turistice din Europa Centrală

Săptămîna trecută, joi, 10 martie, de la ora 18, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a susținut o conferință intitulată ”Obiective turistice din Europa Centrală”, bazată pe o excursie făcută de domnia sa, alături de soție, vara, în Austria, Germania și Belgia.

       Lacul Achensee

Așezat la 930 m altitudine, lacul Achensee este cel mai mare lac din Tirol (Austria). De origine tectonică și remodelat glaciar, are o formă alungită (8,4 km lungime) și o adâncime maximă de 133 m. Scurgerea naturală este spre Bavaria.

Este un important obiectiv turistic: din 1887 se efectuează croaziere, se organizează campionate pentru ambarcațiuni cu vele, din valea Inn-ului urcă un tren cu cremaliere.

Din 1955 pe malul estic există o șosea, iar din 1927 s-a construit o hidrocentrală. Principala așezare este Pertisau, situată la poalele Alpilor Karawanken (Alpii Calcaroși). În jurul lacului există o potecă pentru drumeții, de 23 km lungime. Din anul 2000 aici se organizează și un cros.

       Muzeul Swarovski ”Lumea cristalelor”

Firma de cristale Swarovski a fost creată în 1895. La 100 de ani de la acest eveniment, pentru celebrarea centenarului, André Heller, manager cultural și artist multimedia (născut în 1947 la Viena), a organizat un muzeu subteran, invitând numeroși artiști de renume international să colaboreze (Andy Warhol, Salvador Dali etc.). Muzeul a fost modificat în 2007 și în 2014/15.

La suprafață există un parc, un magazin cu obiecte din cristal, un loc de joacă pentru copii, un turn de observare, un lac etc.

În muzeu se află cel mai mare cristal artificial, de 300.000 carate, numeroase galerii, săli și alte spații, pline de cristale, combinate cu alte materiale. Au loc evenimente, ca prezentări multimedia, concerte, proiecții etc. La ieșire este un imens spațiu destinat vânzărilor.

Muzeul se află la est de orașul Innsbruck, în localitatea Wattens, în valea râului Inn, afluent al Dunării.

       Orașul Marburg

Marburg este un oraș univeritar cu cca. 75.000 locuitori din landul german Hessen, așezat în valea râului Lahn. Orașul medieval, atractiv pentru turiștii care vizitează această parte a Germaniei, s-a dezvoltat începând cu secolul al XII-lea. S-au păstrat numeroase case din piatră și clădiri cu lemnărie îngropată (case de paiantă). Din 50 de case de paiantă s-au mai păstrat cca. 30 (sec. 15 – 19).

Principala biserică este Sf. Elisabeta; ea poartă numele soției ducelui de Turingia, sanctificată în 1235. Primăria a fost construită în secolul XVI.

Marburg este dominat de un castel-cetate, construit din secolul XI și apoi întregit și modificat până în secolul XVIII. Astfel cuprinde părți construite în stilul gotic, în stilul renașterii ș.a.      

      Amöneburg

Orășelul este așezat la 16 km est de Marburg. A fost întemeiat în sec. VIII, pornind de la o mănăstire și o cetate, care în sec. IX și-a pierdut importanța. În sec. XII a fost construită alta, din care s-au păstrat ziduri și turnuri. Localitatea este amplasată pe un con de bazalt. Păstrează, de asemenea, numeroase case de paiantă.

Brussels

Capitala Belgiei a fost întemeiată în jurul anului 580. În sec. VII a devenit un târg, dar abia din sec. XI s-a dezvoltat mai accentuat. Actualul oraș datează din sec. XVIII-XIX, în urma unei reorganizări profunde.

Principalele obiective sunt Grand Place cu Primăria din sec. XV și Casa Regală din sec. XIII, Manneken Pis, micuța statuie simbol, dar am vizitat și cartiere noi, în zona gării de nord.

Prezentarea powerpoint a durat o oră, cu 175 de imagini.

                                                                                                W. Schreiber

A reînceput handbalul!

Duminică, 6 martie 2016, am reluat activitatea handbalistică cu mult entuziasm, alături de iubitori ai acestui sport, mai mult sau mai puțin experimentați. S-a jucat de la ora 12 la ora 14 în sala ”Gheorghe Roman” din Parcul ”Iuliu Hațieganu”, organizator fiind Mircea Panti. Au fost prezenți jucătoare și jucători care au activat la nivel juvenil la Oradea, Baia Mare, Zalău, precum și în alte centre din țară și, evident, din Cluj-Napoca, precum și la nivel amator în școala generală și în liceu. Atmosfera a fost una deosebită, jocul s-a desfășurat în deplină sportivitate. Au participat, printre alții, Mădălina Bumb, Denisa Maxim, Ștefan Coman, Eduard Volosciuc, Gheorghe Brezeștean, Mircea Panti, Dragoș Butuc, Victor Friptuleac, Somogyi Szilard.

Intenționăm ca această activitate să se desfășoare săptămânal de acum încolo.

Scandinavia 99. Cu bicicleta dincolo de cercul polar

Joi, 3 martie 2016, de la ora 18 (ca de obicei în ultima vreme), Amfiteatrul de Geografie a fost gazda unei noi prezentări de excepție a fostului student al Facultății de Geografie, actualmente președinte al Clubului de Cicloturism Napoca, Ștefan Roman. De data aceasta, dânsul ne-a prezentat o experiență cu totul deosebită pe care a realizat-o împreună cu fostul său coleg de facultate, regretatul Mihai Benea, în vara anului 1999 (deci cu ceva vreme în urmă), când au ajuns cu bicicletele la Capul Nord.

În total, excursia s-a desfășurat pe o durată de aproximativ 2 luni, timp în care au fost parcurși peste 5000 de kilometri. Partea pregătitoare a fost la rândul ei destul de lungă, fiind nevoie de o anumită echipare a bicicletelor, găsirea de sponsori (între care amintim pe CD Radio, care a și transmis zilnic vești de la cei doi călători), obținerea vizelor.

Prima parte, cea mai simplă, a fost călătoria cu un autocar ”de linie” de la Cluj-Napoca la Hamburg, de unde cei doi s-au urcat pe biciclete. În continuare, ei au traversat nordul Germaniei și Danemarca, poposind puțin mai mult la Copenhaga, unde erau deja stabilite niște relații cu o asociație a bicicliștilor din Danemarca. Au traversat cu bacul în Suedia (podul spre Malmö nu era încă terminat) și au continuat să meargă spre nord-vest, urmărind țărmul de sud-vest al Suediei, prin Göteborg, ajungând în cele din urmă în Norvegia, la Oslo.

De aici peisajele s-au transformat, devenind mult mai spectaculoase. Audiența a fost deosebit de impresionată de imaginile din Alpii Scandinaviei și îndeosebi de fiorduri, imaginându-și cu dificultate felul în care cei doi tineri bicicliști au fost capabili să urce și să coboare mereu diferențe de nivel mari, însumând poate mii de metri într-o singură zi. Fiind vorba de lunile iulie și august, zilele erau și foarte lungi, iar cei doi de multe ori plecau de dimineață și se opreau seara târziu, eforturile fiind considerabile. Partea aceasta a călătoriei s-a terminat la Trondheim. De aici și până mai spre nord, Ștefan și Mihai au călătorit și cu trenul, revenind pe bicicletă în preajma insulelor Lofoten.

În cele din urmă, au ajuns și la capul Nord, deși vremea n-a fost tocmai favorabilă, predominând ceața și ploaia. De aici, Mihai s-a întors pe o rută mai directă spre România, iar Ștefan a continuat de unul singur periplul pe bicicletă, apelând uneori și la alte mijloace de transport (tren, autocar), mergând spre sud, prin Finlanda. A traversat Finlanda de la Rovaniemi la Helsinki, unde a fost nevoit să facă o pauză de câteva zile în așteptarea vizelor pentru Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. În această pauză, a făcut o călătorie cu autocarul la Sankt Petersburg, în Rusia.

Revenit la Helsinki și cu vizele pentru Țările Baltice în mână, Ștefan a continuat cu bicicleta spre sud, traversând Estonia, Letonia, Lituania, enclava Kalinigrad (Rusia) și nordul Poloniei, până la Gdansk, de unde a luat trenul spre Varșovia și apoi, prin Cracovia, la Budapesta, și în cele din urmă, prin Oradea, la Cluj-Napoca.
Detalii complete despre această tură cu bicicleta se pot accesa pe pagina web a lui Ștefan Roman, aici.