Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” din Facultatea de Geografie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a găzduit miercuri, 22 martie 2017, de la ora 18, conferința domnului lector univ. dr. Sabin Bădărău, reputat geograf, biogeograf și environmentalist, de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, intitulată ”Peste Asia de Sud, în Thailanda”.
Titlul nu a fost ales întâmplător, întrucât o mare parte din prezentare s-a axat pe zborul cu avionul făcut între Istanbul și Bangkok, prilej pentru domnul Sabin Bădărău de a prezenta numeroase aspecte privind relieful, clima, vegetația și populația regiunilor străbătute, atât la dus, cât și la întors, cu accent pe Muntele Ararat (inclusiv Araratul Mic), Iran, Afghanistan - cu zonele deșertice, și apoi trecerea în zona de climat musonic, în Pakistan și India, unde cerul a fost complet acoperit de nori. La întoarcere, traseul fiind mai la sud, accentul a fost pus și pe partea de centru și de est a Turciei, cu cunoscuta stepă anatoliană.
Muntele Ararat (în nori) și Araratul Mic, văzuți din avion. Foto: Sabin Bădărău.
În Thailanda, domnul Sabin Bădărău a avut șansa de a ajunge cu o bursă ERASMUS, și a fost primit cu multă amabilitate de cadre didactice și studenți de la o facultate de științe agricole, specializați pe piscicultură. Cu ajutorul studenților locali, el a reușit să călătorească destul de mult prin partea de nord a Thailandei, prezentată ca o țară foarte bine dezvoltată, în special comparativ cu vecinii mai săraci. Deosebit de atractivă a fost partea în care s-au menționat diferențele dintre pădurea tropicală, care domină peisajul până la o anumită altitudine, și cea pădurea ”temperată”, cu specii asemănătoare cu cele de la noi, și care apare ca un etaj superior, în ariile montane, pe care domnul Sabin Bădărău le-a vizitat cu multă asiduitate.
De asemenea, o parte din timp a fost alocată câtorva grădini botanice, criticate însă pentru lipsa de rigurozitate în organizare și pentru faptul că plantele tropicale erau păstrate în sere, deși grădina botanică se afla în plină zonă tropicală, și aceleași plante dominau peisajul exterior. Din punct de vedere faunistic, domnia sa nu a dorit să se filmeze/pozeze cu elefanți, cum fac majoritatea turiștilor care vizitează Thailanda, și nici nu s-a întâlnit cu ei în sălbăticie, ca de altfel nici cu tigri sau cu leoparzi, a căror existență este chiar pusă sub semnul întrebării. Cel mai des întâlnite specii au fost șerpii, reptilele, amfibienii și, bineînțeles, insectele, dintre care au fost fotografiate câteva specii de lepidoptere.
Audiența a fost deosebit de încântată de prezentarea deosebit de densă, cu foarte multe informații oferite într-un interval relativ scurt de timp. Au fost și numeroase întrebări, la care domnul lector a răspuns cu multă amabilitate. Deși nu avea legătura cu tema propusă, fiind întrebat, domnia sa a precizat și cât de greu este să descoperi o specie nouă pentru știință în România, el fiind implicat într-o astfel de descoperire, făcută în Dobrogea de o echipă de specialiști de la Facultatea de Biologie. De asemenea, a explicat cât de mult durează până când se poate afirma cu certitudine că este vorba de o specie cu adevărat nouă, și rolul domniei sale în găsirea familiei din care aparține această plantă, din care există doar un număr redus de indivizi, într-o rezervație naturală din sudul Dobrogei (Pădurea Dumbrăveni), unde a scăpat ca prin minune de la dispariție, care s-ar fi putut datora pășunatului cu ovine, tradițional în această parte a țării (și nu numai).
Imagine dintr-un templu budist în Thailanda. Foto: Sabin Bădărău.
De asemenea, o parte din timp a fost alocată câtorva grădini botanice, criticate însă pentru lipsa de rigurozitate în organizare și pentru faptul că plantele tropicale erau păstrate în sere, deși grădina botanică se afla în plină zonă tropicală, și aceleași plante dominau peisajul exterior. Din punct de vedere faunistic, domnia sa nu a dorit să se filmeze/pozeze cu elefanți, cum fac majoritatea turiștilor care vizitează Thailanda, și nici nu s-a întâlnit cu ei în sălbăticie, ca de altfel nici cu tigri sau cu leoparzi, a căror existență este chiar pusă sub semnul întrebării. Cel mai des întâlnite specii au fost șerpii, reptilele, amfibienii și, bineînțeles, insectele, dintre care au fost fotografiate câteva specii de lepidoptere.
Munții Thanon Thong Chai, cei mai înalți din Thailanda. Foto: Sabin Bădărău.
Audiența a fost deosebit de încântată de prezentarea deosebit de densă, cu foarte multe informații oferite într-un interval relativ scurt de timp. Au fost și numeroase întrebări, la care domnul lector a răspuns cu multă amabilitate. Deși nu avea legătura cu tema propusă, fiind întrebat, domnia sa a precizat și cât de greu este să descoperi o specie nouă pentru știință în România, el fiind implicat într-o astfel de descoperire, făcută în Dobrogea de o echipă de specialiști de la Facultatea de Biologie. De asemenea, a explicat cât de mult durează până când se poate afirma cu certitudine că este vorba de o specie cu adevărat nouă, și rolul domniei sale în găsirea familiei din care aparține această plantă, din care există doar un număr redus de indivizi, într-o rezervație naturală din sudul Dobrogei (Pădurea Dumbrăveni), unde a scăpat ca prin minune de la dispariție, care s-ar fi putut datora pășunatului cu ovine, tradițional în această parte a țării (și nu numai).
