Joi, 21 ianuarie 2016, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei conferințe deosebite despre compozitorul romantic Franz Schubert, prezentată de conf. univ. dr. Wilfried Schreiber. Ca de obicei, am audiat piese reprezentative ale compozitorului.
După perioada clasicismului vienez a urmat epoca romantismului. Primul mare
reprezentant în muzică a fost Franz Schubert (1797 – 1828). A fost contemporan
cu Beethoven și a realizat tranziția de la clasicism la romantism. A compus, pe
lângă simfonii, mise, muzică de cameră (cvartete de coarde, cvintete, un octet,
muzică pentru pian) și circa 600 de lied-uri (= cântece, de regulă cu
acompaniament de pian). De aceea a fost supranumit „regele lied-ului”. Renumite
sunt marile cicluri de lied „Călătorie de iarnă”, „Frumoasa morăriță” și
„Cântecul lebedei”. În schimb lucrările scenice ale lui Schubert astăzi nu se
mai cântă. Pe lângă Mozart, Schubert a creat lucrările cele mai melodioase,
după cum vom constata și astăzi.
Piesele muzicale mici, de
factură romantică, apar deja la Beethoven, de exemplu bagatelele. Schubert a
compus, pe lângă lied-uri, valsuri, impromptu-uri, momente muzicale, marșuri
etc. Ulterior Mendelssohn-Bartholdy a compus cântecele fără cuvinte, Chopin nocturnele,
mazurcile, valsurile etc.
Am ascultat acum câteva
luni ultima sonată pentru pian de Schubert. Astăzi începem audiția cu Impromptu-ul
D 899 nr. 3 pentru pian, în interpretarea marelui pianist italian Aldo
Ciccolini. Un impromptu este o piesă muzicală instrumentală cu caracter de
improvizație.
Dintre lied-uri mai întâi ascultăm „Regele ielelor”, după
cea mai cunoscută baladă a lui J.W.v. Goethe. A fost prima lucrare tipărită a
compozitorului (op. 1). Transpunerea pe muzică și, mai ales interpretarea
acestui lied, sunt deosebit de dificile, pentru că trebuie redat un dialog
dintre copilul bolnav, tatăl acestuia, care încearcă să-l liniștească, și
regele ielelor, o figură de basm, care face copilului tot felul de promisiuni.
La acestea se adaugă povestitorul. Diferențierea acestor voci de către un
singur cântăreț este foarte dificilă. Îl ascultăm pe maestrul lied-ului,
Dietrich Fischer Dieskau, acompaniat la pian de Gerald Moore.
Câteva dintre lied-urile lui Schubert au fost aranjate
pentru pian solo de către Franz Liszt. Ascultăm în continuare piesa „Erlkönig”
(Regele ielelor) în interpretarea
pianistului francez de origine armeană Setrak Iavruian (1930 - 2006).
Uneori lied-urile stau la baza altor compoziții. Este
cazul lied-ului „Fata și moartea” (de fapt, în traducerea exactă ar trebui să
fie Moartea și fata), compusă în 1817, pe un text al poetului german Matthias
Claudius. Prima parte exprimă neliniștea și teama fetei, a doua liniștea
oferită de moarte. Îl ascultăm în interpretarea cântăreței Janet Baker,
acompaniată de Gerald Moore. Apoi ascultăm variațiunile, pe tema acestui lied
(de fapt a introducerii lied-ului), pentru cvartet de coarde, partea a doua din
Cvartetul de coarde în re minor, Andante con moto. Se remarcă bogăția melodică
remarcabilă, care se degajă din tema mai degrabă austeră. Interpretează
Cvartetul Maghiar.
Unul din lied-urile cele mai mai cunscute ale lui Schubert este
„Păstrăvul”, pe textul poetului austriac și prieten cu Schubert, Christian
Friedrich Daniel Schubart. Lied-ul a fost publicat în 1820. Povestitorul
urmărește pe un pescar, care încearcă, fără succes, să prindă păstrăvul în apa
limpede a unui pârâu. De aceea o tulbură și reușește să-l prindă. Liedul va fi
interpretat de Barbara Hendricks, acompaniată la pian de Radu Lupu. Acest lied
stă la baza părții a 4-a, temă cu variațiuni din Cvintetul cu pian,
supranumit „Păstrăvul”, publicată, de
asemenea, în 1820. Instrumentele pentru care a fost compusă lucrarea sunt: pianul, vioara, viola, violoncelul și
contrabasul.
Schubert a scris mai multe simfonii, a terminat opt
dintre ele, cele mai cunscute fiind ultimele două: „Neterminata” și „Marea
simfonie în do major”. „Neterminata”, în si bemol minor, a primit acest titlu
pentru că nu are decât două părți (spre deosebire de simfoniile clasice, care
au, de regulă, patru părți). Desigur, Schubert ar fi avut timp să o termine,
dacă ar fi dorit. De altfel, partea următoare, un Scherzo, a fost începută, dar
apoi abandonată. După aceea a mai compus alte lucrări, printre care și ultima
simfonie, în do major, care durează aproape o oră și are cele patru părți
clasice. Dar după ce veți asculta „Neterminata” în interpretarea lui Yehudi
Menuhin, la pupitrul orchestrei Festivalului Menuhin, veți înțelege că această
lucrare este terminată în cel mai fericit mod, și nu se poate concepe o
continuare a ei. Este o lucrare perfectă. Părțile sunt: 1. Allegro moderato și
2. Andante con moto.
Yehudi Menuhin este considerat ca fiind unul dintre cei
mai mari violoniști din toate timpurile. A fost elevul marelui G. Enescu. După
cel de-al Doilea Război Mondial a și dirijat, și-a creat un festival propriu și
a primit onoruri în toată lumea. Este și Doctor Honoris Causa a Academiei de
Muzică „Gh. Dima” din Cluj.
Wilfried E. Schreiber
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu