Kyrgyzstan

Miercuri, 25 ianuarie 2017, de la ora 18, în sala ”Emmanuel de Martonne” a Facultății de Geografie de la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a avut loc o prezentare foarte interesantă, în limba engleză, despre Kârgâzstan, susținută de domnișoara doctorandă Tatygul Urmambetova de la Facultatea de Geodezie și Geoinformatică din cadrul Universității de Stat de Construcții, Transporturi și Arhitectură din Kârgâzstan. Domnia sa se află într-un stagiu de cercetare și documentare la Facultatea de Geografie a Universității ”Babeș-Bolyai” și a dorit să facă cunoscute mai multe aspecte cu privire la țara sa natală în rândul colegilor doctoranzi, masteranzi și studenți clujeni.

Kârgâzstan este o țară central-asiatică cu un relief predominant montan, altitudinea medie a țării este foarte ridicată. În partea sudică se află Munții Tian-Shan cu numeroase forme de relief glaciar și peisaje spectaculoase. Lacul Issyk-Kul este cel mai mare din țară și al doilea lac montan din lume după Titicaca.

Populația este predominant rurală și este dominată de etnicii kirghizi, la care se adaugă, în ponderi reduse, ruși, uzbeci, ucraineni, tadjici, germani. Singurul oraș mai mare este capitala Bishkek (numele din perioada comunistă era Frunze), urmat de Osh. Celelalte orașe au mai puțin de 100000 de locuitori.

În mod tradițional, kirghizii erau (și unii mai sunt) nomazi. Domnișoara doctorand a prezentat în mod detaliat structura unei iurte, locuința obișnuită a nomazilor kirghizi, azi mult modificată, modernizată. De asemenea, un accent deosebit s-a pus pe anumite activități tradiționale, precum creșterea animalelor, sau anumite trăsături folclorice sau culturale. S-a prezentat și legenda lui Manas, importantă pentru istoria și mitologia poporului kirghiz.

Audiența a fost una numeroasă și s-a dovedit foarte interesată de anumite aspecte ale vieții moderne, cotidiene, din Kârgâzstan.

Etnicii țipseri și Valea Vaserului. Dezvoltarea unei comunități umane ”Între Râuri”

În urmă cu puțin timp, miercuri, 18 ianuarie 2017, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a avut loc o nouă prezentare, intitulată ”Etnicii țipseri și Valea Vaserului. Dezvoltarea unei comunități umane Între Râuri”. Conferința a fost susținută de doamna dr. Ioana Scridon, specialistă în domeniul geografiei umane, cu precădere a geografiei culturale, și care a avut stagii de pregătire și de cercetare în Germania și Austria.

 Castelul Zips din Slovacia de astăzi

Preocupările dânsei în cadrul doctoratului au fost legate de minoritatea etnică a țipserilor, germani proveniți din regiunea Zips (azi în Slovacia) și care, în România, au avut comunități bine închegate în Maramureș (îndeosebi la Vișeu de Sus), Bucovina, Transilvania (inclusiv la Cluj) și Banat.

Doamna doctor a arătat felul în care germanii s-au stabilit inițial în regiunea Zips (în slovacă Spis, în maghiară Szepes) în secolele XII-XIII, formând acolo un grup etnic important, care a ajuns să fie chiar majoritar în multe așezări, inclusiv în unele orașe. Relativa izolare față de alți germani a condus la individualizarea acestui grup etnic, care au fost ulterior cunoscuți cu denumirea de țipseri (sau țipțeri; în română Zips se pronunță ”țips”).

O parte din țipseri au emigrat din regiunea Zips spre alte părți ale Imperiului Habsburgic, în special în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, și au ajuns și în Maramureș, Bucovina sau Transilvania, deosebindu-se de alte grupuri etnice germane prin anumite trăsături culturale, lingvistice (dialectale) și confesionale (ei fiind în general catolici).

 Extras din harta topografică austriacă din secolul al XIX-lea pe care se vede cartierul ”Țipserai” în partea de nord a localității Vișeu de Sus, cu străzi, case și loturi aliniate geometric

Prezentarea a insistat mai mult pe așezarea țipserilor la Vișeu de Sus, cea mai cunoscută comunitate de țipseri din România, unde au existat mai multe valuri de emigrație la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Țipserii au fost precedați de un alt grup de etnici germani, de condiție socială mai bună, proveniți din Austria, și cu care nu prea s-au amestecat.

 

 Imagine din Țipserai (Vișeu de Sus), probabil la începutul secolului XX. Se observă alinierea caselor și arhitectura specifică a acestora

Pe de altă parte, țipserii, fiind mult mai numeroși, au format o comunitate cvasi-autonomă în Vișeu de Sus, având propriul lor cartier, ”Țipserai”, la nord de confluența Vișeului cu Vaserul. Comunicarea cu restul localității (și cu restul lumii) se făcea peste podurile care traversau cele două râuri. De aici și dezvoltarea acestei comunități umane ”între râuri”.

 

 Plutăritul pe valea Vaserului la începutul secolului XX

Preocupările lor economice au fost relaționate în primul rând cu prelucrarea lemnului și activitățile adiacente. În acest sens ei au contribuit la amenajarea văii Vaserului, de-a lungul căreia au existat, mai demult, chiar și unele sălașe, locuințe temporare folosite de muncitorii forestieri în timpul sezonului de vară. Buștenii erau transportați cu plutele pe apa Vaserului, și apoi erau opriți de barajele construite foarte ingenios de-a lungul albiei.

Baraj construit pe valea Vaserului

Pe Vaser s-a construit mai apoi și o cale ferată industrială, destinată în primul rând tot transportului materialului lemnos. Astăzi, ”mocănița” de pe Vaser este o importantă atracție turistică.

 Mocănița de pe valea Vaserului, o importantă atracție turistică

Țipserii sunt în prezent puțin numeroși iar mulți tineri au părăsit localitatea natală. Totuși, tradițiile încă se mai păstrează și etnicii țipseri sunt tot mai conștienți de importanța conservării valorilor culturale care îi reprezintă.

 Tineri țipseri în costum popular, lângă simbolul local, celebra ”mocăniță” de pe Vaser

Prezentarea a fost audiată cu real interes iar cei prezenți în sală au adresat numeroase întrebări doamnei doctor Ioana Scridon, care a răspuns tuturor întrebărilor și provocărilor de natură științifică.