Dinu Lipatti - 100 de ani de la naștere

Miercuri, 15 martie 2017, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, a avut loc o nouă prezentare și o audiție muzicală dedicată aniversării a 100 de ani de la nașterea pianistului Dinu Lipatti. A prezentat domnul conferențiar univ. dr. Wilfried Schreiber.

Dintre pianiștii români, prin discografia lor, două nume trebuie reținute: Dinu Lipatti și Radu Lupu. Dacă pe R. Lupu l-am prezentat în 2015, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, acum se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti.

Dinu Lipatti s-a născut  în 19 martie 1917 la București într-o familie cu un mare interes pentru muzică – ambii părinți erau buni interpreți, tatăl la vioară, mama la pian. Nașul de botez a fost marele George Enescu. Așa că nu este de mirare că micuțul Dinu de timpuriu a manifestat un talent deosebit pentru muzică. Devine elevul renumitei profesoare Florica Musicescu și studiază la Conservatorul din București. În 1934 participă la un concurs internațional la Viena unde, detașându-se net față de cei peste 200 de concurenți, câștigă doar premiul II. (Premiul I a fost decernat unui pianist polonez, Boleslav Kohn, care astăzi este complet necunoscut, pe când Dinu Lipatti apare în mai toate colecțiile de mari pianiști ai secolului 20).  Revoltat, marele pianist francez Alfred Cortot îl ia sub aripa sa ocrotitoare. La Paris, Lipatti petrece ani senini, perfecționându-se la pian cu A. Cortot și  Nadia Boulanger, studiind compoziție cu Paul Dukas și Igor Strawinski și dirijatul cu Charles Munch. Începând cu 1936 concertează pe scenele Europei. În 1939 revine la București, iar din cauza războiului trebuie să rămână acolo, concertând, printre alții, cu George Enescu. Se căsătorește cu Madeleine Cantacuzino, și ea absolventă a Conservatorului din București. În 1943 pleacă în Scandinavia și apoi în Elveția, unde se stabilește, soția sa având acolo relații familiale. Devine profesor la Conservatorul din Geneva și concertează în toată Europa, cu muzicieni renumiți, cum a fost Herbert von Karajan. Realizează înregistrări, printre altele cu vestitul Walter Legge, soțul renumitei soprane Elisabeth Schwarzkopf. Se îmbolnăvește de leucemie. Doar un tratament cu cortizon îl mai pune pe picioare pentru câteva luni, în care face alte înregistrări. În 16 septembrie 1950 cântă ultimul său recital la Besançon. Moare în 2 decembrie a aceluiași an.

Arta pianistică a lui Lipatti a fost de cea mai înaltă clasă. S-a apreciat la el naturalețea, sensibilitatea și corectitudinea interpretării, precum tehnica lui perfectă. Mărturie au rămas înregistrările sale, care cuprind lucări de J.S. Bach, Domenico Scarlatti, W.A. Mozart, F. Schubert, R. Schumann, F. Chopin, J. Brahms, F. Liszt, E. Grieg, M. Ravel, G. Enescu ș.a.

H. v. Karajan a admirat interpretările „divine” ale lui Lipatti, iar producătorul de discuri Walter Legge a scris: „Dumnezeu a împrumutat lumii instrumentul său ales, care pentru o perioadă scurtă s-a numit Dinu Lipatti”.

Lipatti a compus și câteva lucrări, dintre care se cântă Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră, Simfonia concertantă pentru două piane și orchestră de coarde și Sonata pentru mâna stângă.

A publicat, în special la București, cronici și relatări despre concertele și noi creații muzicale din mai multe țări din Europa. În anul 1997 a fost distins, post mortem, cu titlul de membru al Academiei Române.

Numele marelui pianist român a fost oferit unor instituții de artă. Astfel, la București are loc Competiția Muzicală pentru Tineret „Dinu Lipatti” – în acest an între 13 și 20 mai, Filarmonica din Satu Mare îi poartă numele din anul 1991, iar la București Colegiul Național de Arte se numește „Dinu Lipatti”.

Astăzi ascultăm ultimul recital, susținut la 16  septembrie 1950 la Besançon. Recitalul urma să fie transmis în direct la postul francez de radio, dar din cauza situației precare de sănătate a lui Lipatti s-a renunțat la aceasta și s-a înregistrat doar, transmițând concertul ulterior.

Recitalul a început cu Partita nr. 1 de Johann Sebastian Bach, unul dintre compozitorii preferați de Lipatti. Părțile sunt: Preludiu, Allemandă, Courantă, Sarbandă, Menuet I și II și Gigue.

Următoarea lucrare a fost Sonata nr. 8 în la minor de Wolfgang Amadeus Mozart, având părțile Allegro maestoso, Andante cantabilecon espressione și Presto.

Au urmat două lucrări compuse de romanticul Franz Schubert: Impromptu-urile în sol bemol major și în mi bemol major D 899 Nr. 3 și 2.

Recitalul trebuia să se încheie cu 14 valsuri de Frederic Chopin, însă Lipatti n-a reușit să cânte decât 13. După o pauză, în care publicul a rămas pe loc, Lipatti a mai revenit în scenă și a interpretat coralul „Jesu bleibet meine Freude” (Iisus rămâne bucuria mea) de J. S. Bach. Ascultăm această ultimă lucrare într-o altă înregistrare, anterioară, a lui Dinu Lipatti.

Wilfried Eckart Schreiber