Pe șoselele de înălțime din Carpații Meridionali și prin Oltenia de Nord

Seria de conferințe organizate de Asociația Culturală, Ecologică și Sportivă AMEFA s-a reluat în noul an universitar miercuri, 12 octombrie 2016, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”. Onoarea primei prezentări i-a revenit, ca și în alți ani, domnului conferențiar Wilfried Eckart Schreiber, subiectul fiind șoselele de înălțime din Carpații Meridionali și Oltenia de nord.

Peste Carpații Meridionali trec două șosele de înălțime: mai vechiul Transfăgărașan și Transalpina. Le-am testat pe traseul Cluj – Sebeș – Novaci – Curtea de Argeș – Cârțișoara.

 Lacul Oașa. Foto: Wilfried Schreiber

Transalpina și-a primit numele de la Carpații Meridionali, denumiți de Emm. de Martonne „Alpii Transilvaniei”. Pe vechiul traseu „Poteca Dracului”, folosit de ciobani și contrabandiști s-a amenajat, în anii interbelici, „Drumul Regelui”, accesibil cu mașini de teren, camioane, motociclete. În perioada 2009 – 2015 a fost amenajată șoseaua actuală, care urmărește valea Sebeșului, cu lacurile ei de baraj – cel mai mare fiind Oașa. Peste pasul Tărtărău se ajunge la Obârșia Lotrului, iar de aici se trece peste al doilea masiv, ca înălțime, din România, Munții Parâng. 

 Panoramă de pe Transalpina spre est. Foto: Wilfried Schreiber

Cea mai mare altitudine se atinge în pasul Urdele, la 2145 m – cu 100 de m peste înălțimea atinsă de Transfăgărașan. De aici, trecându-se peste culmea principală, se deschide o perspectivă largă asupra masivului Parâng și asupra munților din vecinătate. Apoi se coboară prin satul de vacanță Rânca, care se dezvoltă haotic, ajungându-se la Novaci.

Ajuns în Oltenia subcarpatică, am vizitat Peștera Muierilor, Mănăstirea Polovragi, Cheile Oltețului și Mănăstirea Horezu (Hurezi), obiective turistice foarte importante, frumoase, bine întreținute și mult vizitate.

La capătul sudic al Transfăgărașanului se află Curtea de Argeș, cu mănăstirea ei, iar acum și cu locul ultimei odihne a reginei Ana. Refacerea vestitei biserici după incendiile din 1866 și 1867 este o poveste "cu cântec".

 Cascadă văzută de pe Transfăgărășan. Foto: Wilfried Schreiber

Transfăgărășanul a fost construit în perioada 1970 – 1974, ca un proiect de prestigiu al lui N. Ceaușescu, cu o importanță strategică și economică. Urmărește valea Capra, trece sub creasta principală printr-un tunel și coboară pe valea Bâlea. În partea sudică trece pe lângă lacul Vidraru, un alt obiectiv important și curajos  al erei Ceaușescu. Transfăgărașanul este mai spectaculos, atât datorită circurilor și crestelor glaciare mai sălbatice, cascade etc., cât ți prin traseul ales, serpentinele fiind mai puțin abrupte, iar construcțiile de protecție contra avalanșelor de pietre și de zăpadă cresc spectaculozitatea drumului. Chiar dacă nu se ajunge pe creasta principală, totuși priveliștea peisajului alpin și subalpin este superbă.

Wilfried E. Schreiber