marți, 20 octombrie 2020

Geografi clujeni în Tatra Înaltă. Ascensiune pe vârful Gerlachovský

Miercuri, 17 mai 2017, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a găzduit o interesantă prezentare intitulată ”Geografi clujeni în Tatra Înaltă. Ascensiune pe vârful Gerlachovský”. Cei doi geografi clujeni în cauză, domnii șef lucrări dr. Olimpiu Pop și conf. univ. dr. Iulian Holobâcă, au povestit despre experiența lor în Tatra Înaltă, unde au reușit să urce pe cel mai înalt vârf din întregul lanț carpatic, Gerlachovský (2655 m), fiind totodată prima ascensiune reușită de geografii clujeni pe acest vârf, din câte se știe până în prezent.

Prezentarea a fost foarte interesantă și instructivă. Cei doi profesori, cunoscuți și pentru alte ascensiuni dificile, în Caucaz sau în Alpi, se aflau la o conferință științifică la Tatranska Lomnica, în Slovacia, când s-a ivit această oportunitate, ca într-o anumită zi, respectiv în 28 iunie 2013, să urce pe vârful Gerlachovský, cel mai înalt din Slovacia și din Carpați. Primul obstacol a părut să fie obligativitatea angajării unui ghid autorizat, fără de care ascensiunea nu poate fi realizată, singurii care pot să urce pe cont propriu fiind doar membrii titulari ai secției locale a Federației de Alpinism.

Până la urmă, a fost găsit și angajat un astfel de ghid autorizat, și astfel ascensiunea s-a făcut în trei, iar traseul dificil a demonstrat necesitatea ghidării. Deși la început traseul a părut mai simplu, pe măsură ce s-a câștigat altitudine, acesta a devenit tot mai complicat, făcând absolut necesar echipamentul specific pe care ghidul l-a avut la îndemână, existând și unele porțiuni de escaladă propriu-zisă, pe partea numită Velická proba. Vârful se află pe marginea unui extins circ glaciar, foarte spectaculos. Temperatura a scăzut semnificativ, fiind doar cu puțin peste zero grade sus pe vârf.

Din păcate, vremea n-a fost cea mai favorabilă, fiind predominant înnorat și chiar ceață. Vizibilitatea a fost scăzută, cei doi vizitatori nu prea s-au bucurat de panorame spectaculoase. Pe vârf au început să cadă și precipitații, sub formă de măzăriche, astfel că, până la urmă, coborârea s-a dovedit și mai dificilă decât urcarea, cu multe porțiuni periculoase și alunecoase, peste care s-a trecut însă cu bine. S-a coborât pe un alt traseu decât cel de la urcare, și anume pe Batizovská proba. Ambele trasee, și la urcare, și la coborâre, sunt prevăzute cu lanțuri și alte elemente de susținere pentru turiști. Traseele converg spre hotelul Sliezski Dom, aflat cam cu 1000 de metri mai jos, până unde ghizii aduc turiștii cu mașini de teren echipate corespunzător.

În ciuda condițiilor meteorologice nefavorabile, cei doi profesori și cercetători s-au declarat încântați de experiența avută, pe care o recomandă tuturor iubitorilor muntelui, cu precizarea că, în ciuda unei diferențe de nivel de doar 1000 de metri, dificultatea traseului, chiar și cu un ghid, este destul de ridicată, și astfel doar cei cu o anumită experiență montană sau de escaladă pot parcurge întreg traseul până pe vârf și înapoi. Deși traseul pe jos durează doar câteva ore, având în vedere și alte probleme organizatorice, inclusiv drumul până la punctul de plecare și de acolo înapoi, ascensiunea pe vârful Gerlachovský necesită o programare mai serioasă în avans, cu contactarea din timp a unui ghid autorizat, și trebuie rezervată o zi întreagă, în perioada verii sau la începutul toamnei. Iarna și primăvara traseul poate fi făcut doar de alpiniști cu experiență și există pericolul de avalanșe.