O nouă premieră în cadrul conferinţelor organizate de AMEFA s-a înregistrat joi, 21 aprilie 2016, când, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie "George Vâlsan", am asistat la prima prezentare făcută într-o limbă străină (engleză) şi de către o persoană dintr-o altă ţară, respectiv doamna profesoară Anna Dudek de la Universitatea din Varşovia (Polonia), sosită la Universitatea "Babeş-Bolyai" în cadrul programului ERASMUS, cu o mobilitate de predare. Doamna profesoară, deşi tânără, a dovedit că are deja o vastă experienţă ca şi specialist în problematica parcurilor naturale, călătorind pe toate meridianele globului.
Prezentarea dânsei despre insulele Galápagos a avut atât un caracter ştiinţific, cât şi unul mai puţin formal, cu privire la propriile sale întâmplări în acest arhipelag. Partea ştiinţifică a debutat cu explicarea elementelor de bază: localizarea insulelor, geneza vulcanică a acestora, cadrul fizico-geografic, descoperirea, cartarea, popularea, exploatarea economică şi apartenenţa politică a insulelor. Am aflat că astăzi populaţia este de circa 25000 de locuitori, că majoritatea acestora provin de pe continent, din Ecuador, ţară de care aparţine arhipelagul, şi că în ultimele decenii procesul de imigraţie s-a intensificat şi populaţia a crescut, în special în cele două oraşe, Puerto Ayora (pe insula Santa Cruz) şi Puerto Baquerizo Moreno (pe insula San Cristóbal). Celelalte trei insule populate sunt Isabela, care este totodată şi cea mai mare ca suprafaţă, fiind formată prin comasarea a nu mai puţin de 6 aparate vulcanice, Floreana, cu o interesantă istorie a populării, şi Baltra, o insuliţă la nord de Santa Cruz care găzduieşte principalul aeroport (şi poartă de intrare în arhipelag). În afara acestora există numeroase alte insule, insuliţe, stânci, dar vizitarea lor nu este permisă decât în mod excepţional, în scopuri ştiinţifice sau de cercetare. Cele cinci insule populate sunt însă accesibile tuturor.
Turiştii pot călători între insule cu diferite tipuri de ferry, de la vase mari de croazieră la mici bărcuţe al căror tangaj este greu de suportat pentru călători. Vizitele la siturile turistice sunt permise doar în grupuri mici, şi cu o anumită frecvenţă, bine determinată.
De altfel, insulele sunt parc naţional din 1959 şi orice vizitator trebuie să plătească, de când coboară din avion, taxa aferentă parcului naţional, chiar dacă nici nu intră propriu-zis în parc - ceea ce este destul de greu, având în vedere că acesta cuprinde aproape tot teritoriul, cu excepţia intravilanului localităţilor. Din 1978, întreg arhipelagul este pe lista UNESCO, ca patrimoniu al umanităţii. În consecinţă, există numeroase măsuri restrictive pentru ca populaţia şi turiştii să aibă un impact cât mai redus asupra ecosistemului.
Doamna profesoară a insistat, aşa cum este şi firesc, asupra caracterului excepţional al biodiversităţii din aceste insule, vizitate de Charles Darwin în 1835. Principala atracţie sunt ţestoasele gigantice care, la un moment dat, au fost pe cale de dispariţie. Din păcate, unele specii nu au supravieţuit perioadei în care au fost vânate până la exterminare. Cele rămase sunt în prezent îngrijite în centre speciale, unde li se asigură tot ce le este necesar, şi unde numărul lor a început să crească, ajungând în prezent să-l egaleze pe cel al oamenilor: 25000 de ţestoase, aproximativ.
În afara ţestoaselor, insulele găzduiesc şi o mulţime de alte specii, atât floristice, cât şi faunistice, de excepţie: iguane, foci, pinguini (singurul loc de pe Glob unde aceştia trăiesc în mod natural în emisfera nordică), rechini, balene, diverşi peşti, o mulţime de păsări, inclusiv speciile pe baza cărora Darwin a explicat evoluţia în Originea speciilor.
În final, s-au adresat numeroase întrebări şi s-au purtat discuţii interesante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu