Popa Vlad a câștigat Cupa de Toamnă la tenis de masă! Koos Attila și Coc Alex completează podiumul

Vineri, 20 noiembrie 2015, între orele 18 și 21, în locația obișnuită deja de la ”Beyond Sports”, s-a desfășurat Cupa de Toamnă la tenis de masă. Cu un număr record de participanți (21) și cu o durată extinsă la 3 ore pentru a da tuturor posibilitatea de a juca un număr cât mai mare de partide, competiția poate fi considerată ca fiind o reușită. S-au jucat aproape 100 de meciuri.

Participanții au fost împărțiți inițial în 3 grupe, de câte 7 sau 8 persoane. Din păcate, au fost și unele absențe, astfel că grupa 1 a rămas cu 6 persoane, grupa 3 cu 7 persoane și doar grupa 2 a fost de 8 persoane. La tragerea la sorți s-a ținut cont de rezultatele de la precedentele competiții organizate de AMEFA (Cupa de Iarnă și Cupa de Primăvară), cei cu rezultate bune atunci fiind capi de serie.

Cum s-a întâmplat și în precedentele ocazii, și totodată în absența câștigătorilor de la ultimele ediții (Ilieș Cosmin Paul și Veres Zoltán) și a ocupantului locului 2 (Orbán Zsolt), competiția a fost dominată de noii veniți, persoane care nu au mai participat până acum: Popa Vlad - care a câștigat pe merit, fiind învingător în toate partidele, Koos Attila și Coc Alex, care au completat podiumul. Rus Robert, capul de serie nr. 1, a terminat abia pe locul 4, pierzând la mare luptă finala mică. De altfel, toate meciurile s-au caracterizat printr-o intensitate deosebită și nu au lipsit surprizele.

O altă curiozitate constă în faptul că atât Koos Attila, cât și Coc Alex, au terminat pe locul 2 în grupa lor, dar și-au luat revanșa în sferturile de finală, câștigând exact în fața celor care îi învinseseră în grupe, și care au terminat pe primul loc, Mihali Tudor Nicolae și Alexe Mircea! Doar Popa Vlad și-a respectat blazonul și a câștigat și în grupă, și în sferturi de finală, cu Popuța Alex, un alt nou venit care a lăsat o impresie deosebită, el pierzând doar aceste două partide cu câștigătorul competiției.

De altfel, multe partide au stat sub semnul echilibrului, impresia generală fiind că valorile au fost destul de apropiate. Din păcate, multe meciuri de clasament nu s-au mai putut desfășura, demonstrându-se că 3 ore pot fi insuficiente...

Dar iată rezultatele complete:

Grupa 1

Kökeinyesdi Andrei – Fodorean Florin 2-1 (3-11, 11-8, 12-10)

Mihali Tudor Nicolae – Bădescu Mihai 2-0 (11-3, 11-3)

Fodorean Florin – Rusu Raularian 2-0 (11-4, 11-8)

Mihali Tudor Nicolae – Koos Attila 2-0 (11-6, 11-7)

Rusu Raularian – Bădescu Mihai 2-0 (11-3, 11-1)

Kökeinyesdi Andrei – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (5-11, 7-11)

Bădescu Mihai – Koos Attila 0-2 (7-11, 5-11)

Fodorean Florin – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (5-11, 8-11)

Rusu Raularian – Koos Attila 1-2 (11-5, 3-11, 5-11)

Bădescu Mihai – Kökeinyesdi Andrei 0-2 (8-11, 3-11)

Mihali Tudor Nicolae – Rusu Raularian 2-1 (9-11, 12-10, 11-6)

Koos Attila – Kökeinyesdi Andrei 2-0 (11-9, 11-6)

Bădescu Mihai – Fodorean Florin 0-2 (4-11, 1-11)

Rusu Raularian – Kökeinyesdi Andrei 2-0 (11-8, 11-5)

Koos Attila – Fodorean Florin 2-0 (11-5, 11-4)

Clasament

1. Mihali Tudor Nicolae 5

2. Koos Attila 4

3. Rusu Raularian 2 (6-6)

4. Fodorean Florin 2 (5-6)

5. Kökeinyesdi Andrei 2 (4-7)

6. Bădescu Mihai 0

Grupa 2

Pandi Gavril – Erli Laurențiu 2-0 (11-7, 11-6)

Popuța Alex – Popa Vlad 0-2 (1-11, 5-11)

Șerban Alex – Moldovan Cătălin 2-0 (11-2, 11-3)

Pop Vlad – Sima Andrei 2-1 (6-11, 12-10, 11-7)

Popa Vlad – Pandi Gavril 2-0 (11-6, 11-5)

Erli Laurențiu – Moldovan Cătălin 0-2 (6-11, 9-11)

Popuța Alex – Sima Andrei 2-1 (10-12, 11-6, 11-5)

Șerban Alex – Pop Vlad 0-2 (6-11, 1-11)

Pandi Gavril – Moldovan Cătălin 2-0 (11-7, 11-4)

Popa Vlad – Sima Andrei 2-0 (11-6, 11-8)

Erli Laurențiu – Pop Vlad 0-2 (6-11, 2-11)

Popuța Alex - Șerban Alex 2-0 (11-6, 11-2)

Sima Andrei – Pandi Gavril 1-2 (11-6, 5-11, 9-11)

Moldovan Cătălin – Pop Vlad 1-2 (11-7, 7-11, 5-11)

Popa Vlad - Șerban Alex 2-0 (11-5, 11-2)

Erli Laurențiu – Popuța Alex 0-2 (5-11, 2-11)

Pandi Gavril – Pop Vlad 2-1 (11-7, 5-11, 11-4)

Sima Andrei - Șerban Alex 2-1 (12-10, 10-12, 11-7)

Moldovan Cătălin – Popuța Alex 0-2 (2-11, 2-11)

Popa Vlad – Erli Laurențiu 2-1 (12-10, 7-11, 11-5)

Șerban Alex – Pandi Gavril 0-2 (10-12, 5-11)

Pop Vlad – Popuța Alex 1-2 (12-10, 7-11, 7-11)

Sima Andrei – Erli Laurențiu 2-0 (12-10, 11-7)

Moldovan Cătălin – Popa Vlad 0-2 (5-11, 10-12)

Pandi Gavril – Popuța Alex 0-2 (5-11, 10-12)

Șerban Alex – Erli Laurențiu 0-2 (5-11, 6-11)

Pop Vlad – Popa Vlad 0-2 (2-11, 5-11)

Sima Andrei – Moldovan Cătălin 1-2 (11-7, 8-11, 8-11)

Clasament

1. Popa Vlad 7

2. Popuța Alex 6

3. Pandi Gavril 5

4. Pop Vlad 4

5. Sima Andrei 2 (8-11)

6. Moldovan Cătălin 2 (5-11)

7. Erli Laurențiu 1 (3-12)

8. Șerban Alex 1 (3-12)

Grupa 3

Coc Antoniu Alex – Ciobanu Eugen 2-1 (8-11, 11-6, 11-7)

Lăcătuș Paul - Țintea Roxana 2-0 (11-3, 11-1)

Iancu Ecaterina – Boșoțchi Marius 2-0 (11-5, 11-6)

Ciobanu Eugen – Alexe Mircea 2-0 (11-9, 12-10)

Coc Antoniu Alex – Boșoțchi Marius 2-0 (11-2, 11-0)

Lăcătuș Paul – Iancu Ecaterina 2-0 (11-7, 11-9)

Alexe Mircea - Țintea Roxana 2-0 (11-6, 11-3)

Ciobanu Eugen – Boșoțchi Marius 2-0 (11-7, 11-8)

Coc Antoniu Alex – Lăcătuș Paul 2-0 (11-7, 11-8)

Boșoțchi Marius – Alexe Mircea 0-2 (3-11, 0-11)

Țintea Roxana – Iancu Ecaterina 0-2 (4-11, 2-11)

Ciobanu Eugen – Lăcătuș Paul 0-2 (5-11, 10-12)

Alexe Mircea – Iancu Ecaterina 2-0 (11-5, 11-4)

Boșoțchi Marius – Lăcătuș Paul 0-2 (3-11, 5-11)

Țintea Roxana – Coc Antoniu Alex 0-2 (4-11, 3-11)

Lăcătuș Paul – Alexe Mircea 0-2 (5-11, 4-11)

Iancu Ecaterina – Coc Antoniu Alex 0-2 (6-11, 7-11)

Țintea Roxana – Ciobanu Eugen 0-2 (1-11, 6-11)

Alexe Mircea – Coc Antoniu Alex 2-0 (11-7, 12-10)

Iancu Ecaterina – Ciobanu Eugen 0-2 (9-11, 10-12)

Boșoțchi Marius - Țintea Roxana 1-2 (8-11, 11-9, 7-11)

Clasament

1. Alexe Mircea 5 (10-2)

2. Coc Antoniu Alex 5 (10-3)

3. Ciobanu Eugen 4 (9-4)

4. Lăcătuș Paul 4 (8-4)

5. Iancu Ecaterina 2

6. Țintea Roxana 1

7. Boșoțchi Marius 0

În faza optimilor de finală, s-au calificat primii 5 din fiecare grupă, precum și Rus Robert, cap de serie nr. 1.

Optimi de finală

Rus Robert – Iancu Ecaterina 2-1 (11-8, 9-11, 11-7)

Mihali Tudor Nicolae – Sima Andrei 2-0 (11-6, 11-6)

Alexe Mircea – Kökeinyesdi Andrei 2-0 (11-5, 11-6)

Popa Vlad – Lăcătuș Paul 2-0 (11-7, 11-5)

Popuța Alex – Fodorean Florin 2-0 (11-9, 11-2)

Coc Antoniu Alex – Pop Vlad 2-0 (11-6, 11-8)

Koos Attila – Pandi Gavril 2-1 (11-7, 9-11, 11-7)

Rusu Raularian – Ciobanu Eugen 2-0 (11-6, 11-8)

Sferturi de finală

Rus Robert – Rusu Raularian 2-1 (11-3, 8-11, 11-7)

Mihali Tudor Nicolae – Koos Attila 1-2 (11-6, 6-11, 5-11)

Alexe Mircea – Coc Antoniu Alex 0-2 (9-11, 8-11)

Popa Vlad – Popuța Alex 2-1 (12-10, 6-11, 11-9)

Semifinale

Rus Robert – Popa Vlad 0-2 (5-11, 7-11)

Koos Attila – Coc Antoniu Alex 2-0 (11-8, 11-9)

Finala

Popa Vlad – Koos Attila 2-1 (11-6, 8-11, 11-4)

Meciuri de clasament (câte s-au putut juca)

Finala mică

Coc Antoniu Alex – Rus Robert 2-1 (10-12, 11-8, 12-10)

Locurile 5-8

Popuța Alex – Rusu Raularian 2-1 (9-11, 11-8, 11-9)

Mihali Tudor Nicolae – Alexe Mircea 2-1 (11-4, 9-11, 12-10)

Locurile 9-17

Pandi Gavril – Moldovan Cătălin 2-0 (11-3, 11-9)

Lăcătuș Paul – Fodorean Florin 2-1 (12-10, 8-11, 11-8)

Locurile 18-21

Erli Laurențiu – Bădescu Mihai 2-0 (11-7, 11-9)

Erli Laurențiu – Boșoțchi Mihai 2-0 (12-10, 11-8)

Clasament final

1. Popa Vlad

2. Koos Attila

3. Coc Antoniu Alex

4. Rus Robert

5. – 6. Mihali Tudor Nicolae

            Popuța Alex

7. – 8. Alexe Mircea

            Rusu Raularian

9. – 10. Pandi Gavril

             Lăcătuș Paul

11. – 12. Kökeinyesdi Andrei

                Iancu Ecaterina

13. – 17. Fodorean Florin

                Sima Andrei               

                Moldovan Cătălin

                Ciobanu Eugen

                Pop Vlad

18. Erli Laurențiu

19. Țintea Roxana

20. – 21. Bădescu Mihai

                Boșoțchi Marius

Radu Lupu - un pianist de excepție, la 70 de ani

Joi, 19 noiembrie, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei conferințe cu iz aniversar, ”Radu Lupu - un pianist de excepție, la70 de ani”. A prezentat domnul conferențiar dr. Wilfried Schreiber.

Am mai amintit în prelegerile anterioare, că dintre pianiștii români, doi au contat / contează la vârful mondial al interpreților: Dinu Lipatti (despre care s-a mai vorbit) și Radu Lupu, pe care l-am putut asculta, de asemenea, în prezentările anterioare.

Radu Lupu s-a născut în 30 noiembrie 1945 la Galați. Începe studiul pianului la vârsta de 6 ani, iar debutul îl are la 12 ani, în concert cântând exclusiv lucrări compuse de el. Se mută la Brașov, unde urmează Școala populară de artă. Studiază apoi la București  cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea, două vestite profesoare de pian.

Elev fiind încă, obține în anul 1961 o bursă  pentru Conservatorul din Moscova, unde studiază cu Galina Eghiazarova, apoi cu vestitul Heinrich Neuhaus, și apoi cu Stanislav Neuhaus.

În această perioadă concertează la Brașov, la Moscova, la St. Petersburg etc. Ca elev la Liceul German din Brașov am cântat în orchestra simfonică a școlii (oboi II) și am concertat odată și cu Radu Lupu: Radu la pian, corul sindicatului învățământ și orchestra Liceului German au interpretat finalul din Fantezia pentru pian, orchestră și cor de L. v. Beethoven.

Urmează perioada care l-a consacrat pe plan mondial. În 1966 obține locul I la poate cel mai prestigios concurs internațional de pian din lume: „van Cliburn” din Fort Worth, Texas; în 1967 câștigă locul I la concursul internațional „George Enescu” din București, iar în 1969 obține de asemenea premiul I la concursul de la Leeds/Anglia. În același an debutează la Londra, unde urma, mai târziu să se stabilească.

Despre concursurile din Texas și Leeds relatează pianistul britanic Gerald Moore, cel mai renumit acompaniator la pian, în cartea sa „Cânt prea tare?”.  La concursul din Texas un pianist din SUA a fost cotat mai bine la elementul tehnic, la toate celelalte Lupu fiind în față. Președintele juriului de concurs, un dirijor american, a dorit să-l scoată învingător pe pianistul american, dar ceilalți l-au preferat pe Lupu. Când, la Leeds, Moore a făcut din nou parte din juriul concursului de pian și a ieșit învingător din nou Radu Lupu, pianistul britanic a fost foarte satisfăcut pentru că aprecierea sa în Texas a fost corectă.

Ca urmare a acestor succese, Lupu cântă cu marile orchestra ale lumii, cum sunt Cleveland, Boston, Chicago, New York în America, orchestrele mari din Europa și Asia și colaborează cu dirijori mari, cum sunt Zubin Mehta, Daniel Baremboim, Carlo Maria Giulini etc. La Festivalul de la Salzburg debutează în 1978 alături de vestita orchestră a Filarmonicii din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan.

Radu Lupu cântă mai cu seamă piese din repertoriul clasic și romantic, dar și piese ale unor compozitori contemporani. A cântat concertele de Beethoven, Brahms, Schumann, Grieg etc., sonatele și alte piese pentru pian solo de Schubert, Beethoven, Brahms, Mozart, Schumann, a acompaniat instrumentiști și cântăreți importanți. După părerea mea este, de mulți ani, cel mai mare interpret Schubert din lume.

De aceea ascultăm acum ultima sonata pentru pian de Franz Schubert: D 960. Pentru înregistrarea acestei sonate Lupu a primit în 1995 Premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare instrumentală a anului.

Franz Schubert (1797 – 1828), contemporan cu Beethoven, face tranziția dinspre muzica clasică la cea romantică. Este considerat „regele liedului”, gen musical de cameră pentru voce și acompaniament de pian (mai rar de orchestră), din care a compuspeste 300. A scris și simfonii, muzică religioasă (mise) și foarte multă muzică de cameră, vestite fiind cvartetul de coarde „Fata și moartea” și cvintetul cu pian „Păstrăvul”.

Sonata în si bemol major are o structură clasică, în patru părți, cu succesiunea obișnuită: I. Molto moderato; II. Andante sostenuto; III. Scherzo: Allegro vivace con delicatezza; IV: Allegro ma non troppo.

Lupu a primit și alte premii, dintre care amintesc Premiul Edison, ediția 1995 pentru lucrări de R. Schumann, și Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006.

Cu toate aceste succese și aclamații din partea publicului meloman din întreaga lume, Lupu este un artist aproape introvertit. Nu-i plac sălile mari de concert, nu-i plac orașele mari, a imprimat, din păcate,  relativ puțină muzică. Ultimele înregistrări comerciale le-a făcut în 1991, date publicității în 1995 și distinse cu premiile amintite mai sus. De atunci refuză să facă alte înregistrări.

Radu Lupu a cântat și mult Beethoven, sonate, variațiuni, rondo-uri și cele 5 concerte pentru pian și orchestră. Acestea au fost interpretate încă din anii studenției, și le-am ascultat și eu la Brașov, în două seri: în prima, concertele nr. 1, 2 și 3, în a doua concertele 4 și 5. O asemenea interpretare grupată a tuturor concertelor pentru pian de Beethoven este, întotdeauna, o performanță deosebită. 

Ascultăm, în încheiere, concertul nr. 5 în mi bemol major, op. 73, „Imperialul” de L. v. Beethoven. Acest concert are trei părți: I. Allegro; II. Adagio un poco mosso; III. Rondo: Allegro ma non troppo. Noutățile la acest concert sunt:

-          Prima parte începe cu o cadență. Prin aceasta se crează o tensiune specială pentru pianist, care intră cu virtuozitate de la început, fără să aibă timp să se acomodeze cu sala, cu orchestra, cu publicul etc.în timpul introducerii orchestrale.

-          Părțile doi și trei sunt legate printr-o trecere treptată, scurtă și foarte originală.

Radu Lupu este acompaniat de Israel Philharmonic Orchestra, dirijată de marele muzician Zubin Mehta.

Conf. univ. dr. Wilfried Schreiber

Un nou concert de nai și pian al formației Two Sounds

În urmă cu o săptămână, joi, 12 noiembrie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie, formația Two Sounds, cu Roxana Țintea la nai și Sorin Robert Indrei la pian, a oferit un nou concert deosebit, în fața unei săli arhipline. S-a stabilit de altfel un nou record de participare la evenimentele ”indoor” ale asociației noastre.

Cei doi artiști au încântat audiența cu un recital de înaltă sensibilitate, care a durat aproape 2 ore, și cu un repertoriu foarte bogat. Prima parte a fost dedicată unor melodii cunoscute pe plan internațional, în special coloanele sonore ale unor filme renumite. Cea de-a doua parte, care a ridicat publicul în picioare (și pentru bis), a inclus melodii din folclorul popular românesc, din mai multe zone folclorice, dar și melodii compuse pentru nai (și nu numai), interpretate într-o manieră deosebită, care i-a impresionat pe cei aflați în sală.

Roxana și Sorin ne-au promis că vor reveni și noi îi așteptăm cu drag!

A reînceput handbalul!

Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, de la ora 12.30, s-a desfășurat prima întâlnire handbalistică a acestui an universitar, coordonată de Bîrsănuc Elena. În pofida faptului că am fost informați că vom dispune de sala "Gheorghe Roman" pentru desfășurarea activității, am fost nevoiți să jucăm pe terenul de afară, în sală desfășurându-se o activitate de judo. La această activitate au participat un număr de 14 persoane, atât de la Facultatea de Geografie, cât și de la alte facultăți și, spre surprinderea noastră, și persoane noi. Jocul a fost unul amical, fără incidente. Temperatura scăzută ne-a obligat să jucăm mai îmbrăcați decât în mod normal, dar asta nu a împiedicat instalarea unei stări de comfort după primele minute de joc.

Au evoluat în cele două echipe: Bîrsănuc Elena, Meleg Horea, Panti Mircea, Butuc Dragoș, Volosciuc Eduard, Coman Ștefan, Tincu Tudor, Toma Lucian, Brezeștean Ghiță, Cubleşan Doru, Barb Andreea Mihaela, Drambarean Cristina, Filip Andreea şi Sandu Roxana.

Istoria Bisericii Universale (partea I)

Joi, 29 octombrie 2015, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul doctorand Sabin Nicula a inițiat o serie de prezentări cu teme religioase și ecumenice, axându-se în această primă conferință pe tema foarte complexă ”Istoria Bisericii Universale”, din care a prezentat doar partea I, începând din preistorie, continuând cu antichitatea și cultele și religiile asociate, și încheind cu Evul Mediu timpuriu, respectiv nașterea și expansiunea mahomedanismului.

Accentul a fost pus mai ales pe expansiunea creștinismului în cadrul Imperiului Roman, principalele probleme întâmpinate de creștini în acea epocă, activitatea misionară a Sfinților Apostoli și ucenicilor lor, persecuțiile împotriva creștinilor, primele sinoade ecumenice.

Conform domnului Sabin Nicula, ”Istoria Bisericii Universale reprezintă cercetarea și expunerea metodică a vieții bisericii creștine, în general privite în dezvoltarea și acțiunea ei internă și externă. Acțiunea internă privește extinderea creștinismului, forma doctrinei, cultul, viața, disciplina liturgică și arta ei. Acțiunea externă privește Biserica în raportul ei cu statul, cu societatea și cu alte religii. Scopul este cunoașterea și înțelegerea vieții creștinești de la întemeiere și până astăzi. Fără studiul Istoriei Bisericii Universale, nu se poate cunoaște și înțelege creștinismul în organizarea și viața sa bisericească din trecut și prezent. Creștinismul este o realitate istorică, este dependent de marile evenimente istorice, și de aceea se cuvine să fie cunoscut”.

Așteptăm cu interes și următoarele prezentări pe această temă, cu speranța ca și numărul celor prezenți în sală să fie mai mare, pentru ca dezbaterile să fie mai intense și mai interesante.

Giuseppe Verdi și Richard Wagner - doi revoluționari ai operei

Audițiile muzicale în cadrul Asociației Culturale, Ecologice și Sportive AMEFA au continuat joi, 22 octombrie 2015. De la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a prezentat contribuția a doi mari ”titani” ai muzicii de operă - Giuseppe Verdi și Richard Wagner.

Secolul al 19-lea a dat muzicii numeroși mari compozitori de operă: C. M. V. Weber, G. Puccini, Ch. Gounod, G. Bizet, G. Rossini, G. Verdi, R. Wagner ș. a. Pentru evoluția operei cei mai importanți au fost ultimii doi.

Verdi și Wagner s-au născut în același an: 1813. Au avut destine diferite, dar au impulsionat opera, fiecare în stilul lui. Ambii au fost revoluționari, atât în politică – motiv pentru care Wagner a trebuit să fugă din Germania – cât și în domeniul operei și a culturii în general.

Astăzi soarta operelor lor este foarte diferită, în funcție și de statele/regiunile în care se află casele de operă și în funcție de gustul și pretențiile publicului. Astfel, este ușor de explicat de ce Wagner este mult cântat în Germania, Verdi în Italia sau România. La Cluj, de pildă, de-a lungul  anilor s-a cântat mult Verdi: Nabucco, Ernani, Rigoletto, Trubadurul, Traviata, Un bal mascat, Forța destinului, Don Carlos, Aida, Othello și Falstaff (11 opere) și relativ puțin Wagner: Olandezul zburător, Tannhäuser, Lohengrin, Maeștrii cântăreți din Nürnberg (4 opere).

În cele ce urmează vom încerca o paralelă dintre cei doi mari compozitori. 

Verdi a învățat muzică mai mult în particular, a fost respins de Conservatorul din Milano și s-a revanșat, nepermițându-i acestuia să-i poarte numele. Wagner a crescut într-un anturaj de teatru și operă, apropiindu-l de ambele genuri. Au fost la fel de harnici: Verdi a scris 26 de opere, Wagner 13, dar și-a scris singur libreto-urile operelor sale. Deci: 13 X 2 = 26. 

La Verdi acompaniametul orchestral este mai puțin important față de Wagner, în schimb ariile cântate de voce au o melodiozitate mult mai pronunțată, la Wagner dominând, în operele târzii, un Sprechgesang, adică un fel de cântare-vorbire, o declamare, care se apropie de recitativele din operele secolelor 18/19, mai puțin gustate față de ariile ce le urmează. 

Pentru început ascultăm Uvertura la opera Forța destinului și  aria Leonorei din aceeași operă. Apoi vom asculta Marșul funebru și o „arie” din opera Amurgul zeilor de Wagner. 

Amândoi au revoluționat opera, însă Wagner mult mai profund. În decursul secolelor au existat mai multe reforme în operă. Prima a realizat-o compozitorul german Christoph Willibald Gluck (1714 -1787), introducând modificări ideatice și tehnice operei italiene. A acordat o atenție sporită dramaturgiei operei, unind într-un tot muzica, textul, subordonând baletul și corurile acțiunii dramatice. A desființat ariile da capo, care muzical ar fi putut fi acceptate, dar care au împiedicat o desfășurare normală a acțiunii dramatice. A înlăturat cântatul cu multe înflorituri și artificii cu un cântat sobru, creând adevărate caractere. 

În prima parte a secolului 19 a dominat stilul belcanto-ului. Belcanto nu înseamnă nici cântat frumos și nici voce frumoasă, ci prezentarea unor melodii sentimentale, lirice, plăcute, dar, de regulă, fără o acțiune dramatică mai profundă. Verdi a reformat această operă, creând adevărate caractere – și în sensul lui Gluck. Importanța acțiunii dramatice, deci a textului = libreto-ului, a fost subliniată de faptul că a prelucrat lucrări dramatice ale unora dintre cei mai mari scriitori: Shakespeare (Othello, Falstaff) și Schiller (Fecioara din Orleans, Hoții, Luisa Miller, Don Carlos). Pentru Verdi crearea unor caractere puternice a fost mai importantă decât să scrie muzică plăcută. Totuși muzica lui este accesibilă și impresionează tocmai printr-un registru larg, care merge de la gingășie la (aproape) brutalitate. Ex.: Othello și Iago, Aida, Falstaff etc. 

Ascultăm Preludiul, balada ducelui, o arie a Gildei și corul curtenilor din opera Rigoletto. 

Reforma lui Wagner este mult mai amplă. În primul rând propagă unitatea dintre text, muzică și scenografie. Faptul că-și scrie singur libreto-urile îi ușurează acest deziderat. La lucrările târzii, mai cu seamă la Inelul Nibelungilor, cele 4 opere, care totalizează peste 14 ore de spectacol, ambițiile și necesitățile sunt atât de mari, încât aceste opere nu se pot cânta decât pe scene speciale. În acest scop a fost creat Teatrul din Bayreuth, cu aparatură specială, iar orchestra a fost mutată în așa-numita fosă, sub scenă (și acest lucru a fost o invenție a lui Wagner). 

Alte reforme au transformat structura operei. Wagner a elminat recitativele și ariile, inventând, în ultimele lucrări, o cântare continuă, ceva între declamație și cântat, numit Sprechgesang în lb. germană. Adesea părțile mai melodioase sunt transferate spre orchestră, care are un rol imens. De asemenea, pretențiile vocale față de soliști sunt imense. În opera clasică cântăreții cântă un recitativ și o arie de câteva minute, după care cântă partenerul sau partenera. La Wagner se poate întâmpla, ca un singur cântăreț să cânte zeci de minute de unul singur. De aceea există cântăreți specializați în Wagner, cu voci mari, ample. Toate acestea fac ca operele lui Wagner să trebuiască văzute și nu doar ascultate. Ele sunt mult mai puțin accesibile față de cele ale altor compozitori ai epocii. 

O altă caracteristică la operele lui Wagner sunt leit-motivele. Wagner le spunea Erinnerungsmotive, adică motive de amintire. Acestea sunt concretizări muzicale ale unor idei, noțiuni, personaje etc., care se tot repetă. De pildă motivul Siegfried. Ori de câte ori este vorba de acesta, se aude motivul respectiv. Doar în Inelul Nibelungilor există peste 100 de astfel de motive. Cunoașterea lor ușurează înțelegerea operei, dar acest lucru este posibil doar după un studiu prelungit. 

Această reformă a operei a lui Wagner s-a conturat relativ devreme, dar a evoluat cu timpul. În primele opere mai întâlnim structura clasică cu recitative, arii, coruri etc.  

Ascultăm poate cea mai cunoscută arie a lui Wagner, Cântecul Luceafărului din opera Tannhäuser în interpretarea marelui Dietrich Fischer-Dieskau. 

Ascultăm, în continuare sfârșitul operei Walkiria din cadrul Inelului Nibelungilor. Se remarcă faptul, că peste 15 minute Wotan stă singur pe scenă, iar orchestra are numeroase intervenții fără vocea umană. 

În final ascultăm câteva secvențe din operele lui Verdi, care au devenit adevărate „șlagăre”: un duet din Traviata, cunoscut și ca Cântec de pahar, și corul robilor (prizonierilor) din Nabucco. Evident, exemplele ar putea continua.

Wilfried Schreiber