Ludwig van Beethoven - Sonatele pentru pian (I)

Miercuri, 8 aprilie, în Amfiteatrul de Geografie, de la ora 18, domnul Wilfried Schreiber a prezentat partea a patra din seria de conferințe dedicate muzicii clasice, în general, și lui Ludwig van Beethoven, în particular. Tema de data aceasta a fost ”Ludwig van Beethoven - Sonatele pentru pian” (partea 1).

Sonata, ca gen muzical, a apărut deja în perioada renașterii. În secolul al 16-lea  a fost o piesă instrumentală influențată încă de muzica vocală. În secolul următor a revenit soliștilor. Ca număr de părți și desfășurare a fost foarte diferită: de ex. sonata barocă a avut patru părți: lentă, rapidă, lentă și rapidă. Domenico Scarlatti (1685 – 1757) a compus numeroase sonate pentru clavecin (pian), acestea fiind piese scurte într-o singură parte, adesea de o virtuozitate remarcabilă.

Sonata clasică și-a atins apogeul la Viena, în timpul lui J. Haydn, W.A. Mozart și L.v. Beethoven. Schema clasică a sonatei – pentru pian sau pentru alte instrumente, de obicei acomaniate de pian – a fost următoarea: cuprinde patru părți: o parte rapidă, una lentă, un menuet sau scherzo și un finale rapid, adesea un rondo. Sunt însă frecvente cazurile în care una sau chiar două dintre aceste părți lipsesc. La Beethoven, de ex., dintre cele 32 de sonate, doar 12 au 4 părți, iar șase doar două părți.

Prima parte a unei sonate, ca și a simfoniei clasice, are forma de sonată. Prin aceasta înțelegem următoarea schemă (simplificată):  La început  sunt expuse cele două teme, dintre care prima este în tonalitatea de bază a sonatei. Pot apare și teme secundare sau intermediare. După această parte, numită expoziție, urmează tratarea, în care temele sunt prelucrate. În final apare repriza, în care reapar temele expuse la început. La unele sonate prima parte se încheie cu o codă – un fel de concluzie.

Partea a doua este, de regulă, una lentă: un Adagio, Lento, Andante sau Andantino. Această parte poate avea diferite forme: de variațiuni, de lied sau o dezvoltare liberă.

Partea a treia este un Menuet sau, la Beethoven, mai frecvent un Scherzo. Aceste noțiuni au fost explicate într-o expunere anterioară.

Partea a patra, finală, poate avea, de asemenea, diferite forme: frecvent este un rondo, dar apar și variațiuni, o fugă etc., uneori cu o codă.

Cele 32 de sonate pentru pian compuse de  Beethoven între anii 1795 și 1822 reprezintă culmea dezvoltării sonatei pentru pian și constituie un univers muzical de sine stătător. Universul sonatelor pentru pian de Beethoven ocupă un loc central în creația compozitorului (Încă odată doar o comparație cifrică: 32 sonate pentru pian, față de 16 cvartete de coardă, 10 sonate pentru vioară și pian respectiv pian și vioară, 9 simfonii, 7 concerte). Sonatele pentru pian însumează aproximativ 10,5 ore de muzică, aproximativ dublu față de celelalte genuri/cicluri muzicale abordate. Sonatele sunt mai dificil de executat și adesea mai ample față de cele ale predecesorilor. Printre ele se află compoziții atât de diferite ca cele două sonate facile op. 49 pe de o parte, și sonate atât de dificile ca Marea sonată pentru pian op. 106. Cine cunoaște toate sonatele admiră varietatea de conținut și formă, exploziile temperamentale, dar și stările elegice, liniștite, introvertite. Beethoven prezintă numeroase noutăți. Mai ales la ultimele sonate numărul părților nu este clar determinat, apare fuga cu polifonia ei etc. Mai multe sonate debutează cu partea lentă sau cu un menuet, au loc inversiuni între partea lentă și scherzo. La una dintre sonate apare atât un menuet cât și un scherzo. Spre sfârșitul vieții Beethoven se desprinde din ce în ce mai mult de regulile stricte ale timpului.

Dacă la simfoniile beethoveniene pot fi identificate ușor cele trei etape de creație (de tinerețe nr. 1-2, de maturitate nr. 3-8, de bătrânețe a 9-a), la sonatele pentru pian ele se pot diferenția mai greu, poate că și pentru faptul că numărul de opus nu arată în mod cert și perioada de creație. Astfel, cele două sonate ușoare, op. 49, au fost compuse cu mare probabilitate înaintea primelor sonate „mari”, op. 2, deci la începutul anilor 1790, iar după numărul de opus ar trebui încadrate la sonatele din perioada de maturitate.

Evident, nu toate sonate au aceeași „priză” la public. Multe dintre cele mai des cântate au primit denumiri, date de Beethoven (de ex. Pathetique, Les Adieux), de editori (Sonata pastorală, Appassionata) sau date de contemporani (Sonata lunii, Furtuna), sau după numele celui căruia a fost dedicată (Waldstein). Sonata „Les Adieux” are chiar o desfășurare programatică: partea I-a - „Despărțirea”, Adagio-Allegro; partea a II-a – „Absența” – Andante espressivo; partea a III-a – „Revederea”- Vivacissimamente – titluri date de Beethoven însuși.

Numeroși mari pianiști au cântat sau au înregistrat toate sonatele beethoveniene (W. Backhaus, A. Schnabel, Cl. Aarau, D. Barenboim, V. Ashkenazy, A. Brendel, Fr. Gulda, W. Kempff etc.). La Cluj au fost patru încercări de interpretare integrală, dar numai Gh. Halmoș a reușit să prezinte, în 8 concerte, toate cele 32 de sonate pentru pian.

În continuare ascultăm câteva din aceste lucrări în interpretarea pianistului Vladimir Ashkenazy. Semantic, „așchenazi” desemnează pe evreii din Europa Centrală, de Nord și de Est.  Este astăzi un nume destul de răspândit și arată originea persoanei.

Vladimir Ashkenazy s-a născut în 1937 în orașul Gorki (astăzi Nizhny Novgorod). Tatăl lui a fost evreu, pianist și compozitor, mama rusoaică. A început studiul pianului la vârsta de 6 ani, mai întâi la Școala de muzică din orsașul natal, apoi, de la 8 ani, la Conservatorul din Moscova, unde a studiat cu Lev Oborin și Boris Zemliansky. S-a lansat în lumea interpreților de vârf, câștigând în 1955 premiul II la Concursul Chopin din Varșovia, un an mai târziu premiul I la Concursul Queen Elisabeth din Brussels, iar în 1962 premiul I la Concursul Ceaikovski. În 1963 părăsește URSS-ul, iar în 1968 s-a mutat în Islanda, iar zece ani mai târziu în Elveția.

Ashkenazy a făcut numeroase imprimări, printre care amintim doar înregistrările integrale: Clavecinul bine temperat de J.S. Bach, sonatele de Beethoven și Skriabin, opera pianistică completă a lui Rachmaninov, Chopin și Schumann.

Sonatele beethoveniene debutează cu Sonata op. 2 nr. 1 în fa minor, numită și „mica” sonată în fa minor, ținând seama că „marea” sonată în fa minor este op. 57, „Appassionata”. Nu este prima lucrare pentru pian, pentru că Beethoven compunea încă înainte de anul 1790. Dar primul opus, op.1, cele trei trioruri cu pian, au fost primele lucrări considerate de el ca suficient de mature, ca să primească un opus.

La Viena apar sonatele op. 2, tot trei la număr, în anul 1795. Beethoven avea atunci 25 de ani, iar sonatele sale dovedeau deja un stil propriu, multă originalitate, dar și influențe ale înaintașilor. În acest sens prima sonată, op. 2 nr. 1,  „mică” în fa minor este un exemplu elocvent. Sonata este cea mai apropiată sonatelor lui Haydn și Mozart, fiind cea mai scurtă dintre cele trei incluse în op. 2, păstrând cele patru părți tradiționale, în ordinea tradițională: repede (Allegro), lent (Adagio), menuet (Menuetto. Allegretto) – deja la sonata op. 2 nr. 2 acesta este înlocuit de un scherzo – și repede (Prestissimo). Ca stil componistic include elemente ale Școlii de la Mannheim, ale clasicilor vienezi Haydn și Mozart, păstrând chiar și unele elemente ale barocului. Totuși, sonata este dificilă și demonstrează deja măiestria lui Beethoven în ceea ce privește compozițiile pentru pian.

Sonata nr. 23, op. 57, în fa minor ”Appassionata” este una dintre cele mai cunoscute lucrări pentru pian din toate timpurile. A fost compusă doar zece ani după prima sonată (1804/05) – dar evoluția parcursă în acest timp a fost uluitoare. Beethoven considera că această sonată era cea mai mare/importantă dintre cele compuse până atunci. A fost și sonata preferată a lui Lenin, probabil pentru că degajă un spirit agitat, chiar revoluționar atât în prima cât și în ultima sa parte.

Sonata are doar trei părți: debutează cu un Allegro assai, continuă cu un Andante con moto – de fapt o temă cu variațiuni – și se încheie cu un Allegro ma non troppo, care trece la sfârșit spre un Presto.

Prima parte se caracterizează prin explozii temperamentale deosebit de impresionante.

La partea a doua, după expunerea temei, variațiunile devin aparent din ce în ce mai rapide, cu toate că Beethoven menține același tempo. Acest lucru se realizează prin scurtarea valorilor sunetelor ce acompaniază melodia. Se trece de la pătrimi la optimi și apoi la șaisprezecimi și treizecișidoimi. O abordare asemănătoare o are Beethoven și în primele variațiuni din ultima sonată, op. 111.

Partea a treia se caracterizează printr-o agitație permanentă, iar spre sfârșit și printr-o accelerație a tempoului.

Ultima sonată pentru pian, op. 111 în do minor, a fost compusă în anii 1821/22, deci când Beethoven a fost deja complet surd. Cu ea se încheie un ciclu, considerat de mulți ca un „teritoriu sacru” al muzicii, a celor cinci ultime sonate, toate cu un număr de opus peste 100 (op. 101, 106, 109, 110 și 111). Ca la toate celelalte din acest ultim ciclu, Beethoven introduce numeroase noutăți și dă dovadă de libertăți componistice nebănuite până atunci.

Ultima sonată nr. 32, op. 111 este vestită și pentru faptul că a fost analizată, pe zeci de pagini, în romanul lui Thomas Mann „Dr. Faustus”. Ea pune, de la început, problema, din câte părți este constituită. Unii muzicieni consideră că ar avea trei părți: un Maestoso, care trece nemijlocit într-un Allegro con brio ed appassionato și apoi Arietta, Adagio molto semplice e cantabile, de fapt o temă cu variațiuni. Mai logică este concepția că sonata are doar două părți, Maestoso fiind doar o introducere de câteva măsuri a Allegro-ului, care urmează. În cadrul variațiunilor Ariettei se pot identifica grupuri de câte trei variațiuni. Către final ele sunt însă mai greu de identificat, trilurile, care trebuie cântate în același timp cu melodia și alte acompaniamente, sunt deosebit de greu de executat. Sonata este o piatră de încercare pentru orice pianist de valoare. Analiștii au căzut de acord, că după această parte lentă ar fi fost imposibil chiar și pentru Beethoven de a mai adăuga ceva, eventual o parte rapidă, la această ultimă sonată pentru pian.

 

Eckart Wilfried Schreiber

Insulele Azore, un arhipelag "pierdut" în mijlocul Oceanului Atlantic

Miercuri, 1 aprilie 2015, între orele 18 și 20, Valentina Scripcă, Flaviu Meseșan și Raularian Rusu, asistați și de Imola Andorkó, au prezentat în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” experiența lor din anul 2012 în insulele Azore, mai exact în insula Sao Miguel, în cadrul programului ERAMUS IP ”Europe Islands: Development Perspectives”, gestionat de Universitatea din Sevilla, în care Universitatea ”Babeș-Bolyai” a fost partener de nădejde.

Cu un amfiteatru aproape plin, emoțiile prezentatorilor au fost destul de mari. Raularian Rusu a prezentat contextul general al desfășurării acestui program, în calitate de cadru didactic și co-organizator al evenimentului de atunci, alături de alte cadre didactice de la universitățile din Ljubljana, Innsbruck, Vilnius, Aberdeen, sub coordonarea doamnei profesoare Ana Firmino de la Universidade Nova de Lisboa (Portugalia) și a domnului profesor Pablo Fraile de la Universidad de Sevilla (Spania).

A luat apoi cuvântul Flaviu Meseșan, student care fusese inclus în grupul de mediu (”environmental group”). Prezentarea sa a fost foarte interesantă și s-a axat pe principalele elemente legate de localizarea arhipelagului, geneza sa, insulele care-l compun, pentru a se referi mai detaliat la elementele fizico-geografice și environmentale deosebite de pe insula Sao Miguel, unde a stat aproape două săptămâni în prima jumătate a lunii iulie 2012 și unde și-ar dori să revină și chiar să se stabilească, dacă ar fi posibil. Numeroasele imagini (fotografii personale, în mare majoritate) au convins și audiența de interesul pe care l-ar putea trezi insulele Azore, în special iubitorilor naturii.

Valentina Scripcă, care făcuse parte din grupul de ”geografia populației”, și-a completat colegul cu informații privind principalele caracteristici geodemografice ale arhipelagului, de la descoperirea acestuia (încă dezbătută) și până în prezent. Un accent deosebit s-a pus pe emigrație și pe relațiile care s-au stabilit cu principalele țări de destinație, precum SUA, Canada, Brazilia, Bermuda, Bahamas.

La informațiile cu caracter științific s-au adăugat și numeroase informații cu caracter practic, despre insulele Azore, despre insula Sao Miguel în particular și despre orașul principal, Ponta Delgada. Grupul clujean din Azore a fost prezent ”in corpore” în amfiteatru, în sală fiind și Imola Andorkó, care a făcut parte din grupul de ”geografie rurală” și a rememorat cu bucurie momentele deosebite petrecute acolo. Fără falsă modestie, în comparație cu alți peste 30 de studenți de la universitățile amintite, studenții români s-au remarcat în mod deosebit prin conștiinciozitate, seriozitate, munca depusă în grupuri pentru elaborarea, realizarea și finalizarea proiectelor și rapoartelor, ceea ce a atras și laudele cadrelor didactice de la universitățile partenere (ceea ce, de altfel, se întâmplase și în anii anteriori).

Este cu adevărat păcat că acest program s-a oprit în acel an, 2012. În săptămânile și lunile următoare intenționăm să prezentăm și celelalte evenimente desfășurate în același cadru, respectiv, în ordine inversă cronologic, programele Erasmus IP desfășurate în insulele Canare 2011, Cipru 2010, România-Ungaria 2009 și Lituania-Polonia 2008.

Cluj PHOTO WALK

Sâmbătă, 28 martie 2015, între orele 10:00 și 12:00, a avut loc primul concurs de fotografie organizat de Asociaţia Culturală, Ecologică şi Sportivă AMEFA: Cluj Photo Walk. În ciuda prognozei meteo ce anunța ploaie, un grup de studenți pasionați de fotografie s-au plimbat pe străzile Clujului alături de domnul profesor Wilfried Schreiber, făcând poze și ascultând explicațiile acestuia cu privire la istoria municipiului. 

Traseul a început la Facultatea de Geografie din Complexul Hasdeu, locul în care era amplasată, inițial, Grădina Botanică. Aici am avut ocazia să vedem câteva specii alohtone de copaci, cum ar fi Ginko biloba și arțarul (Acer platanoides).

Traseul a continuat pe strada Victor Babeș, urmând să ajungem în Piața Lucian Blaga, unde am ascultat explicațiile domnului Schreiber cu privire la clădirile importante din această zonă: Casa de Cultură a studenților și Biblioteca Centrală Universitară (cea mai mare dintre bibliotecile universitare din țară).

Apoi am ajuns la zidul vechii Cetăți Medievale a Clujului, vizibil încă pe strada Potaissa. Fragmentul din zidul celei de-a doua incinte a orasului medieval de pe strada Potaissa a fost realizat în secolul al XV-lea, dupa anul 1405, când Clujul a primit rangul de Oraș Liber Regesc, primind dreptul de a-și construi ziduri, bastioane și turnuri de apărare.

Parcurgând strada Universității, am observat, pe dreapta, Biserica Romano-Catolică Sfanta Treime (sau Biserica Piariștilor). A urmat apoi Piața Unirii, unde am admirat și pozat Ruinele romane și Ansamblul Matei Corvin.

Traseul s-a continuat pe strada Matei Corvin până în Piața Muzeului unde ni s-a explicat succesiunea de perioade și stiluri arhitecturale prin care a trecut  Biserica Franciscană. Punctul final al traseului a fost rerezentat de Parcul I. L. Caragiale de pe strada George Barițiu.

Deși mai lipseau câteva grade Celsius ca să ne declarăm pe deplin multumiți, ziua de sâmbătă va rămâne o piatra de aducere aminte, și un motiv să mai organizam astfel de ieșiri. Fiecare student a făcut măcar o poză de care este foarte mândru și niciunuia nu i-a părut rău că a participat la concurs.

Deoarece știm că nu există concurs adevărat fără premii, vă invităm la următorul eveniment al Asociației din data de 1 aprilie de la ora 18:00 în Amfiteatrul George Vâlsan de la Facultatea de Geografie, ocazie cu care vom premia cele mai bune fotografii.

Veres Zoltán a câștigat Cupa de Primăvară la tenis de masă! Orbán Zsolt și Rus Robert pe podium

Vineri, 27 martie, s-a desfășurat la ”Beyond Sports”, în spatele Fabricii de Bere URSUS, ”Cupa de Primăvară” la tenis de masă. Pentru a nu mai repeta emoțiile de la ”Cupa de Iarnă” de acum două luni privind încadrarea în timp, intervalul a fost prelungit cu o oră; astfel, competiția s-a desfășurat între orele 17 și 20. Însă, comparativ cu competiția precedentă, când numărul de participanți (20) a depășit așteptările, de data aceasta au participat doar 16 persoane, deși confirmaseră 18. Au fost așadar și destule momente de pauză, mai ales spre final, dar și în faza grupelor, deoarece doar o grupă a mai rămas cu 6 jucători, în vreme ce alte două grupe au fost de 5 persoane și s-au jucat doar 10 meciuri în loc de 15. În total s-au disputat 59 de partide. Un alt aspect care ar trebui, poate, corectat, este faptul că turneul a fost unul aproape exclusiv masculin, în condițiile în care a participat o singură fată, Iancu Ecaterina (care s-a și accidentat, ceea ce explică rezultatele ei mai slabe de după faza grupelor). E adevărat însă că organizarea a fost asigurată aproape exclusiv de fete, Liliana Candrea,  Estera Turcu și Manuela Bîrsănuc, cărora le mulțumim și pe această cale, având în vedere că organizatorii propriu-ziși, Mircea Alexe și Raularian Rusu, au participat și de data aceasta la competiție. De asemenea, merită subliniată și prezența mai multor spectatori - suporteri, de ambe sexe, care au contribuit la rândul lor la crearea unei atmosfere deosebite.

 

Nivelul de joc a fost unul mai ridicat decât la Cupa de Iarnă, în primul rând datorită prezenței de această dată a lui Veres Zoltán și a lui Rus Robert, ambii clasați pe podium, primul câștigând cu destulă lejeritate turneul. Asta în condițiile în care, cu excepția domnului profesor Pandi Gavril și a lui Palfi Barna, primii zece clasați de la Cupa de Iarnă au fost cu toții prezenți. Este interesant de remarcat că ierarhiile, cu excepția inserției noilor participanți, s-au ”conservat” destul de bine de la turneul anterior. În partea superioară a ierarhiei, dacă Veres Zoltán nu prea a avut adversar, a surprins oarecum faptul că Ilieș Cosmin Paul, câștigătorul Cupei de Iarnă, a fost învins atât în grupă, cât și în finala mică, de Rus Robert, care și-a adjudecat astfel locul 3. La fel ca și la Cupa de Iarnă, Orbán Zsolt a fost unul dintre remarcații turneului, terminând tot pe poziția secundă, de data aceasta pierzând finala mare cu Veres Zoltán, câștigătorul meritoriu al Cupei de Primăvară.

Rezultate complete:

Grupa 1

Șerban Alex – Daroczi Mihai 0-2 (8-11, 8-11)

Iancu Ecaterina – Moldovan Cătălin 2-1 (11-9, 4-11, 13-11)

Daroczi Mihai – Orbán Zsolt 1-2 (11-9, 10-12, 7-11)

Moldovan Cătălin - Șerban Alex 0-2 (6-11, 6-11)

Orbán Zsolt – Moldovan Cătălin 2-0 (11-5, 11-5)

Iancu Ecaterina - Șerban Alex 0-2 (6-11, 11-13)

Daroczi Mihai – Moldovan Cătălin 2-0 (11-5, 11-1)

Orbán Zsolt – Iancu Ecaterina 2-0 (13-11, 11-9)

Iancu Ecaterina – Daroczi Mihai 1-2 (6-11, 11-8, 6-11)

Șerban Alex – Orbán Zsolt 0-2 (6-11, 11-13)

Clasament

1. Orbán Zsolt    4

2. Daroczi Mihai 3

3. Șerban Alex   2 (4-4)

4. Iancu Ecaterina 1

5. Moldovan Cătălin 0

Grupa 2

Ilieș Cosmin Paul – Rus Robert 0-2 (9-11, 4-11)

Rusu Raularian – Sima Andrei 2-0 (11-7, 11-6)

Alexe Mircea – Pop Olimpiu 2-1 (11-8, 11-13, 11-6)

Sima Andrei – Ilieș Cosmin Paul 0-2 (7-11, 5-11)

Pop Olimpiu - Rusu Raularian 0-2 (5-11, 4-11)

Rus Robert – Alexe Mircea 2-1 (11-3, 10-12, 11-5)

Ilieș Cosmin Paul – Pop Olimpiu 2-0 (11-6, 11-7)

Rus Robert – Sima Andrei 2-0 (11-7, 12-10)

Alexe Mircea - Rusu Raularian 0-2 (6-11, 6-11)

Sima Andrei – Pop Olimpiu 2-0 (11-5, 11-5)

Ilieș Cosmin Paul – Alexe Mircea 2-1 (11-4, 6-11, 11-6)

Rusu Raularian – Rus Robert 0-2 (5-11, 7-11)

Alexe Mircea – Sima Andrei 2-1 (9-11, 11-5, 13-11)

Rusu Raularian – Ilieș Cosmin Paul 0-2 (8-11, 5-11)

Rus Robert – Pop Olimpiu 2-0 (11-5, 11-6)

Clasament

1. Rus Robert     5

2.Ilieș Cosmin Paul 4

3. Rusu Raularian 3

4. Alexe Mircea 2

5. Sima Andrei   1

6. Pop Olimpiu   0

Grupa 3

Szabo Adrian – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (11-13, 12-10, 11-9)

Roatiș Emanuel – Veres Zoltán 0-2 (5-11, 2-11)

Veres Zoltán - Szabo Adrian 2-0 (11-2, 11-5)

Meleg Horea Ionuț – Roatiș Emanuel 1-2 (11-9, 3-11, 8-11)

Meleg Horea Ionuț – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (3-11, 8-11)

Roatiș Emanuel - Szabo Adrian 0-2 (9-11, 4-11)

Mihali Tudor Nicolae – Veres Zoltán 0-2 (7-11, 8-11)

Szabo Adrian – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-6, 11-7)

Roatiș Emanuel – Mihali Tudor Nicolae 0-2 (7-11, 7-11)

Meleg Horea Ionuț – Veres Zoltán 0-2 (1-11, 1-11)

Clasament

1. Veres Zoltán  4

2. Szabo Adrian 3

3. Mihali Tudor  2 (5-4)

4. Roatiș Emanuel 1

5. Meleg Horea Ionuț 0

Pentru sferturile de finală se calfică primii doi clasați din fiecare grupă, precum și două dintre cele trei locuri 3, departajarea făcându-se în funcție de puncte, setaveraj, punctaveraj.

Clasamentul locurilor 3

1.       Rusu Raularian                  3

      2.       Mihali Tudor Nicolae       2 (5-4)

      3.       Șerban Alex                        2 (4-4)

 Primii doi din acest clasament s-au calificat așadar, la rândul lor, în sferturile de finală.

Sferturi de finală

Orbán Zsolt – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (7-11, 1-7, 11-5)

Veres Zoltán – Rusu Raularian 2-0 (11-1, 11-1)

Rus Robert – Szabo Adrian 2-1 (11-9, 8-11, 11-7)

Ilieș Cosmin Paul – Daroczi Mihai 2-0 (11-7, 11-8)

Semifinale

Orbán Zsolt – Rus Robert 2-0 (13-11, 11-9)

Veres Zoltán – Ilieș Cosmin Paul 2-0 (11-2, 11-8)

Finala mare

Veres Zoltán – Orbán Zsolt 2-0 (11-7, 11-4)

Finala mică

Rus Robert – Ilieș Cosmin Paul 2-0 (11-7, 11-7)

 

S-au disputat mai multe meciuri de clasament.

Locurile 9-16

Șerban Alex – Pop Olimpiu 0-2 (10-12, 7-11)

Iancu Ecaterina – Sima Andrei 1-2 (11-5, 8-11, 5-11)

Roatiș Emanuel – Moldovan Cătălin 2-1 (11-8, 8-11, 11-8)

Alexe Mircea – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-5, 11-6)

Locurile 5-8

Szabo Adrian – Mihali Tudor Nicolae 2-1 (7-11, 11-7, 13-11)

Rusu Raularian – Daroczi Mihai 2-1 (11-7, 3-11, 11-6)

Locurile 9-12

Alexe Mircea – Pop Olimpiu 2-1 (11-6, 6-11, 11-7)

Roatiș Emanuel – Sima Andrei 2-1 (13-11, 11-13, 11-6)

Locurile 13-16

Meleg Horea Ionuț - Șerban Alex 2-1 (11-9, 6-11, 11-8)

Moldovan Cătălin – Iancu Ecaterina 2-0 (11-8, 11-5)

Locurile 5-6

Rusu Raularian – Szabo Adrian 2-0 (11-8, 11-6)

Locurile 7-8

Mihali Tudor Nicolae – Daroczi Mihai 2-0 (11-7, 11-7)

Locurile 9-10

Roatiș Emanuel – Alexe Mircea 2-1 (11-8, 9-11, 13-11)

Locurile 11-12

Sima Andrei – Pop Olimpiu 2-1 (9-11, 11-8, 11-7)

Locurile 13-14

Moldovan Cătălin – Meleg Horea Ionuț 2-0 (11-0, 11-8)

Locurile 15-16

 

Iancu Ecaterina - Șerban Alex 2-1 (11-6, 6-11, 11-8)

 

Clasament final

 

1. Veres Zoltán

2. Orbán Zsolt

3. Rus Robert

4. Ilieș Cosmin Paul

5. Rusu Raularian

6. Szabo Adrian

7. Mihali Tudor Nicolae

8. Daroczi Mihai

9. Roatiș Emanuel

10. Alexe Mircea

11. Sima Andrei

12. Pop Olimpiu

13. Moldovan Cătălin

14. Meleg Horea Ionuț

15. Iancu Ecaterina

16. Șerban Alex

Fenomene astronomice în sistemul solar

Miercuri, 18 martie, de la ora 18, domnul conferențiar Alexandru Imbroane a susținut conferința intitulată ”Fenomene astronomice în sistemul solar”. A fost o audiență peste medie în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, mai ales că prezentarea anticipa oarecum evenimentul din 20 martie, eclipsa parțială de soare.

Conferința a fost deosebit de interesantă și atractivă. Deși titlul inducea ideea că sistemul solar va fi subiectul principal, domnul Imbroane a reușit să atingă o paletă foarte vastă și variată de subiecte de interes. Fără a avea pregătit un powerpoint, domnia sa a vorbit liber despre ce înseamnă astronomie, care sunt diferențele față de astrofizică, cosmologie, astrologie, cosmogonie și alte științe sau domenii ale științei; ne-a prezentat mai multe date despre Univers, de la nașterea sa până în prezent; a vorbit despre expansiunea Universului, nașterea galaxiilor și a sistemelor solare, despre quasari, despre fazele de evoluție a unei stele, amintind și de stele neutronice, nove, supernove, găuri negre, găuri de vierme. Sigur, ca de obicei, prezentarea a fost ”piperată” cu numeroase comparații și exemple, pentru ca auditorii mai puțin inițiați să poată înțelege anumite aspecte. S-a discutat de asemenea și despre posibilitatea existenței vieții în Univers și pe alte planete, în afară de Pământ.

Conferința s-a încheiat după aproape 2 ore, finalul fiind dedicat eclipselor de soare. Au fost și destule întrebări, domnul Imbroane răspunzând cu generozitate la fiecare.

Două zile mai târziu, vineri, 20 martie, cu ocazia eclipsei parțiale de soare, s-a organizat o deplasare la Observatorul Astronomic Cluj, unde tot domnul conferențiar Imbroane a făcut demersurile ca să fim primiți de către astronomi, în speță de domnul Liviu Mircea. Din fața Facultății de Geografie a plecat spre Observator un grup de peste 60 de persoane, majoritatea studenți la Facultatea de Geografie, conduși de profesorii Alexandru Imbroane, Cristian Boțan, Silviu Fonogea și Raularian Rusu. La Observator am ajuns la ora 10:40, exact la timp ca să prindem începutul eclipsei. Majoritatea am intrat în sala de la parter, unde eclipsa era proiectată pe un ecran mare și unde am beneficiat (din când în când) de explicațiile domnilor Liviu Mircea și Alexandru Imbroane. O parte din cei aflați în sală au urmărit, în paralel, pe internet, și evoluția eclipsei în insulele Feroe, respectiv în Svalbard, unde eclipsa a fost, la un moment dat, totală. La Cluj-Napoca, faza de maxim a eclipsei parțiale a fost la ora 11:55, când mai mult de jumătate din discul Soarelui a fost acoperit de cel al Lunii. Până la ora 13:05, când s-a încheiat eclipsa, mai multe persoane din grup au ieșit și afară și au putut vedea eclipsa și prin instrumentele puse la dispoziție cu mult altruism de către astronomii amatori aflați în curtea Observatorului.

A fost un eveniment deosebit și se poate spune că am avut șansa ca vremea să fie excelentă și am putut admira eclipsa fără probleme, deși erau previziuni meteo destul de nefavorabile iar dimineața cerul era înnorat, dar s-a înseninat până la ora 10.

Un geograf, pelerin în Țara Sfântă

În urmă cu aproape două săptămâni, miercuri, 11 martie 2015, între orele 18 și 20, domnul conf. dr. Florin Moldovan a susținut în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” conferința intitulată ”Un geograf, pelerin în Țara Sfântă”.

În fața unei audiențe numeroase și interesate, domnul Florin Moldovan ne-a încântat cu impresiile sale de călătorie din toamna anului 2012, când a vizitat Israelul împreună cu soția sa, ca parte dintr-un grup de pelerini.

Prezentarea a fost făcută extrem de profesionist, cu un număr foarte mare de slide-uri, cu informații competente și de mare acuratețe. Domnul profesor ne-a purtat de-a lungul și de-a latul Israelului, într-o ordine logică, fără a ține cont de ordinea cronologică în care dânsul a vizitat acele locuri.

Astfel, au fost prezentate Galileea, valea Iordanului, Marea Moartă, orașele Tel Aviv și Haifa, apoi Betleem și Nazareth, pentru a se încheia cu obiectivul principal al oricărui turist, Ierusalimul. Imaginile (fotografiile personale, dar și unele luate de pe internet) și explicațiile domnului profesor au oferit tuturor celor din sală o perspectivă amplă și complexă asupra Israelului și problemelor sale actuale, atât din punct de vedere geografic, cât și istoric, confesional și geopolitic.

Handbalul a revenit în scenă

Duminică, 8 martie 2015, de la ora 17, și tot duminică, 15 martie, de la ora 18, au avut loc noi întâlniri handbalistice în sala ”Gheorghe Roman”. În ciuda faptului că în data de 8 martie s-a sărbătorit și ”Ziua Femeii”, au fost prezenți suficienți jucători și jucătoare pentru a forma două echipe complete. S-a jucat la un nivel mai ridicat și datorită echipmanetului nou de mai bună calitate (minge, klister) dar au fost prezenți și începători și persoane noi. Partida s-a evidențiat prin fair-play și starea generală de bună dispoziție în condiții de sportivitate.

În data de 15 martie, deși ne așteptam la un număr mai mare de participanți decât în 8 martie, am avut o mică surpriză, întrucât nu am reușit să ne adunăm suficienți pentru a forma două echipe complete. În ciuda acestui fapt, jocul s-a desfășurat normal, cu bună dispoziție și fair-play. Datorită faptului că, din cauza orarului încărcat din sala ”Gheorghe Roman”, în această săptămână nu ne putem întâlni, sperăm ca săptămâna viitoare numărul celor dornici să practice acest sport minunat să fie suficient pentru două echipe complete.

 

Manuela Bîrsănuc