Un nou concert de nai și pian al formației Two Sounds

În urmă cu o săptămână, joi, 12 noiembrie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie, formația Two Sounds, cu Roxana Țintea la nai și Sorin Robert Indrei la pian, a oferit un nou concert deosebit, în fața unei săli arhipline. S-a stabilit de altfel un nou record de participare la evenimentele ”indoor” ale asociației noastre.

Cei doi artiști au încântat audiența cu un recital de înaltă sensibilitate, care a durat aproape 2 ore, și cu un repertoriu foarte bogat. Prima parte a fost dedicată unor melodii cunoscute pe plan internațional, în special coloanele sonore ale unor filme renumite. Cea de-a doua parte, care a ridicat publicul în picioare (și pentru bis), a inclus melodii din folclorul popular românesc, din mai multe zone folclorice, dar și melodii compuse pentru nai (și nu numai), interpretate într-o manieră deosebită, care i-a impresionat pe cei aflați în sală.

Roxana și Sorin ne-au promis că vor reveni și noi îi așteptăm cu drag!

A reînceput handbalul!

Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, de la ora 12.30, s-a desfășurat prima întâlnire handbalistică a acestui an universitar, coordonată de Bîrsănuc Elena. În pofida faptului că am fost informați că vom dispune de sala "Gheorghe Roman" pentru desfășurarea activității, am fost nevoiți să jucăm pe terenul de afară, în sală desfășurându-se o activitate de judo. La această activitate au participat un număr de 14 persoane, atât de la Facultatea de Geografie, cât și de la alte facultăți și, spre surprinderea noastră, și persoane noi. Jocul a fost unul amical, fără incidente. Temperatura scăzută ne-a obligat să jucăm mai îmbrăcați decât în mod normal, dar asta nu a împiedicat instalarea unei stări de comfort după primele minute de joc.

Au evoluat în cele două echipe: Bîrsănuc Elena, Meleg Horea, Panti Mircea, Butuc Dragoș, Volosciuc Eduard, Coman Ștefan, Tincu Tudor, Toma Lucian, Brezeștean Ghiță, Cubleşan Doru, Barb Andreea Mihaela, Drambarean Cristina, Filip Andreea şi Sandu Roxana.

Istoria Bisericii Universale (partea I)

Joi, 29 octombrie 2015, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul doctorand Sabin Nicula a inițiat o serie de prezentări cu teme religioase și ecumenice, axându-se în această primă conferință pe tema foarte complexă ”Istoria Bisericii Universale”, din care a prezentat doar partea I, începând din preistorie, continuând cu antichitatea și cultele și religiile asociate, și încheind cu Evul Mediu timpuriu, respectiv nașterea și expansiunea mahomedanismului.

Accentul a fost pus mai ales pe expansiunea creștinismului în cadrul Imperiului Roman, principalele probleme întâmpinate de creștini în acea epocă, activitatea misionară a Sfinților Apostoli și ucenicilor lor, persecuțiile împotriva creștinilor, primele sinoade ecumenice.

Conform domnului Sabin Nicula, ”Istoria Bisericii Universale reprezintă cercetarea și expunerea metodică a vieții bisericii creștine, în general privite în dezvoltarea și acțiunea ei internă și externă. Acțiunea internă privește extinderea creștinismului, forma doctrinei, cultul, viața, disciplina liturgică și arta ei. Acțiunea externă privește Biserica în raportul ei cu statul, cu societatea și cu alte religii. Scopul este cunoașterea și înțelegerea vieții creștinești de la întemeiere și până astăzi. Fără studiul Istoriei Bisericii Universale, nu se poate cunoaște și înțelege creștinismul în organizarea și viața sa bisericească din trecut și prezent. Creștinismul este o realitate istorică, este dependent de marile evenimente istorice, și de aceea se cuvine să fie cunoscut”.

Așteptăm cu interes și următoarele prezentări pe această temă, cu speranța ca și numărul celor prezenți în sală să fie mai mare, pentru ca dezbaterile să fie mai intense și mai interesante.

Giuseppe Verdi și Richard Wagner - doi revoluționari ai operei

Audițiile muzicale în cadrul Asociației Culturale, Ecologice și Sportive AMEFA au continuat joi, 22 octombrie 2015. De la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a prezentat contribuția a doi mari ”titani” ai muzicii de operă - Giuseppe Verdi și Richard Wagner.

Secolul al 19-lea a dat muzicii numeroși mari compozitori de operă: C. M. V. Weber, G. Puccini, Ch. Gounod, G. Bizet, G. Rossini, G. Verdi, R. Wagner ș. a. Pentru evoluția operei cei mai importanți au fost ultimii doi.

Verdi și Wagner s-au născut în același an: 1813. Au avut destine diferite, dar au impulsionat opera, fiecare în stilul lui. Ambii au fost revoluționari, atât în politică – motiv pentru care Wagner a trebuit să fugă din Germania – cât și în domeniul operei și a culturii în general.

Astăzi soarta operelor lor este foarte diferită, în funcție și de statele/regiunile în care se află casele de operă și în funcție de gustul și pretențiile publicului. Astfel, este ușor de explicat de ce Wagner este mult cântat în Germania, Verdi în Italia sau România. La Cluj, de pildă, de-a lungul  anilor s-a cântat mult Verdi: Nabucco, Ernani, Rigoletto, Trubadurul, Traviata, Un bal mascat, Forța destinului, Don Carlos, Aida, Othello și Falstaff (11 opere) și relativ puțin Wagner: Olandezul zburător, Tannhäuser, Lohengrin, Maeștrii cântăreți din Nürnberg (4 opere).

În cele ce urmează vom încerca o paralelă dintre cei doi mari compozitori. 

Verdi a învățat muzică mai mult în particular, a fost respins de Conservatorul din Milano și s-a revanșat, nepermițându-i acestuia să-i poarte numele. Wagner a crescut într-un anturaj de teatru și operă, apropiindu-l de ambele genuri. Au fost la fel de harnici: Verdi a scris 26 de opere, Wagner 13, dar și-a scris singur libreto-urile operelor sale. Deci: 13 X 2 = 26. 

La Verdi acompaniametul orchestral este mai puțin important față de Wagner, în schimb ariile cântate de voce au o melodiozitate mult mai pronunțată, la Wagner dominând, în operele târzii, un Sprechgesang, adică un fel de cântare-vorbire, o declamare, care se apropie de recitativele din operele secolelor 18/19, mai puțin gustate față de ariile ce le urmează. 

Pentru început ascultăm Uvertura la opera Forța destinului și  aria Leonorei din aceeași operă. Apoi vom asculta Marșul funebru și o „arie” din opera Amurgul zeilor de Wagner. 

Amândoi au revoluționat opera, însă Wagner mult mai profund. În decursul secolelor au existat mai multe reforme în operă. Prima a realizat-o compozitorul german Christoph Willibald Gluck (1714 -1787), introducând modificări ideatice și tehnice operei italiene. A acordat o atenție sporită dramaturgiei operei, unind într-un tot muzica, textul, subordonând baletul și corurile acțiunii dramatice. A desființat ariile da capo, care muzical ar fi putut fi acceptate, dar care au împiedicat o desfășurare normală a acțiunii dramatice. A înlăturat cântatul cu multe înflorituri și artificii cu un cântat sobru, creând adevărate caractere. 

În prima parte a secolului 19 a dominat stilul belcanto-ului. Belcanto nu înseamnă nici cântat frumos și nici voce frumoasă, ci prezentarea unor melodii sentimentale, lirice, plăcute, dar, de regulă, fără o acțiune dramatică mai profundă. Verdi a reformat această operă, creând adevărate caractere – și în sensul lui Gluck. Importanța acțiunii dramatice, deci a textului = libreto-ului, a fost subliniată de faptul că a prelucrat lucrări dramatice ale unora dintre cei mai mari scriitori: Shakespeare (Othello, Falstaff) și Schiller (Fecioara din Orleans, Hoții, Luisa Miller, Don Carlos). Pentru Verdi crearea unor caractere puternice a fost mai importantă decât să scrie muzică plăcută. Totuși muzica lui este accesibilă și impresionează tocmai printr-un registru larg, care merge de la gingășie la (aproape) brutalitate. Ex.: Othello și Iago, Aida, Falstaff etc. 

Ascultăm Preludiul, balada ducelui, o arie a Gildei și corul curtenilor din opera Rigoletto. 

Reforma lui Wagner este mult mai amplă. În primul rând propagă unitatea dintre text, muzică și scenografie. Faptul că-și scrie singur libreto-urile îi ușurează acest deziderat. La lucrările târzii, mai cu seamă la Inelul Nibelungilor, cele 4 opere, care totalizează peste 14 ore de spectacol, ambițiile și necesitățile sunt atât de mari, încât aceste opere nu se pot cânta decât pe scene speciale. În acest scop a fost creat Teatrul din Bayreuth, cu aparatură specială, iar orchestra a fost mutată în așa-numita fosă, sub scenă (și acest lucru a fost o invenție a lui Wagner). 

Alte reforme au transformat structura operei. Wagner a elminat recitativele și ariile, inventând, în ultimele lucrări, o cântare continuă, ceva între declamație și cântat, numit Sprechgesang în lb. germană. Adesea părțile mai melodioase sunt transferate spre orchestră, care are un rol imens. De asemenea, pretențiile vocale față de soliști sunt imense. În opera clasică cântăreții cântă un recitativ și o arie de câteva minute, după care cântă partenerul sau partenera. La Wagner se poate întâmpla, ca un singur cântăreț să cânte zeci de minute de unul singur. De aceea există cântăreți specializați în Wagner, cu voci mari, ample. Toate acestea fac ca operele lui Wagner să trebuiască văzute și nu doar ascultate. Ele sunt mult mai puțin accesibile față de cele ale altor compozitori ai epocii. 

O altă caracteristică la operele lui Wagner sunt leit-motivele. Wagner le spunea Erinnerungsmotive, adică motive de amintire. Acestea sunt concretizări muzicale ale unor idei, noțiuni, personaje etc., care se tot repetă. De pildă motivul Siegfried. Ori de câte ori este vorba de acesta, se aude motivul respectiv. Doar în Inelul Nibelungilor există peste 100 de astfel de motive. Cunoașterea lor ușurează înțelegerea operei, dar acest lucru este posibil doar după un studiu prelungit. 

Această reformă a operei a lui Wagner s-a conturat relativ devreme, dar a evoluat cu timpul. În primele opere mai întâlnim structura clasică cu recitative, arii, coruri etc.  

Ascultăm poate cea mai cunoscută arie a lui Wagner, Cântecul Luceafărului din opera Tannhäuser în interpretarea marelui Dietrich Fischer-Dieskau. 

Ascultăm, în continuare sfârșitul operei Walkiria din cadrul Inelului Nibelungilor. Se remarcă faptul, că peste 15 minute Wotan stă singur pe scenă, iar orchestra are numeroase intervenții fără vocea umană. 

În final ascultăm câteva secvențe din operele lui Verdi, care au devenit adevărate „șlagăre”: un duet din Traviata, cunoscut și ca Cântec de pahar, și corul robilor (prizonierilor) din Nabucco. Evident, exemplele ar putea continua.

Wilfried Schreiber

150 de ani de la cucerirea vârfului Matterhorn

Joi, 8 octombrie, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei frumoase prezentări realizate de domnul conferențiar Wilfried Schreiber cu prilejul aniversării a 150 de ani de la cucerirea vârfului Matterhorn (sau Monte Cervino, 4478 m).

S-a făcut o scurtă introducere cu privire la subiectul alpinismului și escaladei în secolele XVIII și XIX, cu accent pe escaladele realizate în Alpi, pe diverse vârfuri, sublindiindu-se ideea că anumite vârfuri, chiar mai înalte, au fost atinse mai devreme - de exemplu, Mont Blanc (4809 m) în anul 1786, cățărarea fiind mai ușoară.

De asemenea, au fost analizate performanțele cățărătorilor britanici, francezi, italieni, elvețieni, în special în Alpi.

 

 

Cățărarea pe Matterhorn din anul 1865 a făcut obiectul unei ”competiții” între o echipă condusă de britanicul Edward Whymper și o echipă italiană condusă de Jean-Antoine Carrel. Echipa lui Whymper a reușit să ajungă prima pe vârf, în data de 14 iulie 1865, plecând din Zermatt. Din nefericire, la întoarcere, pe coborâre, din cauze încă incomplet elucidate, patru dintre membrii expediției au căzut de la mare înălțime: Michel Croz, Lord Francis Douglas, Charles Hudson și Douglas Hadow. La Zermatt au mai ajuns doar Edward Whymper și cei doi ghizi localnici (elvețieni), Peter Taugwalder, tată și fiu, totți trei fiind inițial acuzați că ar fi tăiat frânghia pentru a se salva, și ulterior achitați.

Această tragedie a sporit faima Matterhorn-ului, care reprezintă una dintre pietrele de încercare pentru toți alpiniștii cu experiență. Se consideră astăzi că prima escaladă pe Matterhorn, ultimul vârf important care a fost cucerit, a încheiat perioada supranumită ”epoca de aur” a alpinismului.

7 puncte după primele cinci etape

Echipa de fotbal AS AMEFA a obținut 7 puncte după primele cinci etape ale Campionatului Județean Cluj, Zona Cluj (Liga a 5-a). Rezultatele obținute au fost următoarele:

AMEFA - Progresul Vlaha 3-3 (2-2)

Voința Pata - AMEFA 0-1 (0-1)

AMEFA - Progresul Sânnicoară 7-0 (2-0)

Inter Dezmir - AMEFA 3-2 (1-1)

AMEFA - AS Borșa 3-4 (0-2)

Deocamdată, AMEFA ocupă locul 7 (din 14 echipe) iar următorul meci va fi în deplasare, la Aghireșu, duminică, 4 octombrie, de la ora 16. Următoarea partidă de pe teren propriu, pe stadionul CMC din Cluj-Napoca, este programată duminică, 11 octombrie, cu Viitorul Dezmir.

Mai multe amănunte se pot afla accesând blogul echipei de fotbal, http://amefa1911.blogspot.ro/ sau site-ul echipei, http://asamefa.webs.com/

Din octombrie, asociația își reia activitățile periodice. Prin bunăvoința conducerii Facultății de Geografie, Asociația Culturală, Ecologică și Sportivă AMEFA va avea la dispoziție Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” în fiecare joi, între orele 18 și 20.

Astfel, joi, 8 octombrie, de la ora 18, marcăm revenirea în noul an universitar printr-o prezentare de excepție a domnului conferențiar universitar Wilfried Schreiber, dedicată aniversării a 150 de ani de la cucerirea vârfului Matterhorn. În deschidere, îndeosebi pentru ”boboci”, vom face o scurtă prezentare a asociației, a ceea ce am făcut până acum și a ceea ce ne propunem în viitor.

În săptămâna 12-18 octombrie vom încerca să ne implicăm activ în evenimentele organizate cu prilejul ”Săptămânii Bobocilor”.

Joi, 22 octombrie, vom relua seria prezentărilor dedicate muzicii clasice. Domnul conferențiar Wilfried Schreiber va prezenta ”Puncte de reper în muzica de operă: Verdi și Wagner”.

AMEFA - Progresul Vlaha, joi, 3 septembrie, de la ora 18, în prima etapă a Campionatului Județean Cluj, Zona Cluj (Liga a V-a)

Echipa de fotbal AMEFA s-a înscris din sezonul 2015-2016 în Campionatul Județean Cluj - Zona Cluj, ultimul eșalon fotbalistic județean (Liga a V-a). Partidele de pe teren propriu se vor desfășura pe stadionul CMC (în apropiere de Hotelul Belvedere), care dispune de o tribună cu aproximativ 1000 de locuri pe bănci (recent reabilitate). În prima etapă, AMEFA va întâlni pe teren propriu pe Progresul Vlaha, echipă care a terminat pe locul 4 în sezonul precedent. Meciul se va desfășura joi, 3 septembrie, de la ora 18.

Echipa de fotbal AMEFA are un blog dedicat ei, http://amefa1911.blogspot.ro/

Vă așteptăm cu drag la meciuri!