Joi, 18 mai 2016, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a susținut partea a doua a prezentării despre Johannes Brahms, cu audiție muzicală susținută pe CD și DVD.
Înainte de a compune cele patru simfonii, Brahms a compus numeroase alte
lucrări simfonice sau chiar vocal-simfonice. Printre aceste se află primele
două lucrări, care s-u audiat cu această ocazie.
Variațiunile pe o temă de
J. Haydn op. 56 a, au fost compuse în anul 1873. Această lucrare poartă deja
elementele stilistice caracteristice lui Brahms, adică trebuie considerată ca
fiind o lucrare de maturitate. Pornind de la o temă a lui Joseph Haydn, „împrumutată”
dintr-o serenadă pentru suflători, Brahms a compus opt variațiuni, diferite ca
tonalitate, măsură, tempou etc.
Ascultăm Variațiunile în interpretarea Orchestrei
Filarmonice din Viena, dirijată de Leonard Bernstein. Pe marele dirijor l-am
prezentat deja data trecută.
Urmează două fragmente – părțile a 4-a și a 5-a din ”Un
Recviem German”, op. 45, compus în perioada 1861-1868 și cântat în prima
audiție la domul din Bremen în 1868. Nu este un recviem în sens clasic, adică
nu respectă părțile componente ale unei slujbe catolice, ca de ex. recviemurile
lui Mozart, Verdi etc. Se bazează pe texte în limba germană, extrase din
Biblie, texte alese de către Brahms însuși. Pe de altă parte, Brahms renunță la
cvartetul de soliști vocali, lucrarea, inițial în 6 părți, fiind concepută pentri cor, bariton și
orchestră. Evenimentul care l-a inspirat a fost moartea marelui compozitor și
prieten Robert Schumann. După moartea mamei sale, Brahms mai introduce o parte,
a 5-a, pentru sopran solo, cor și orchestră, astfel că în varianta finală este
nevoie de doi soliști vocali, lucrarea având 7 părți și o durată de 1 oră și 20
– 30 minute.
Ascultăm părțile 4 și 5, cele mai lirice, din această
lucrare. Interpretează Orchestra Filarmonică din München, corul Bach din același
oraș, solistă fiind Arleen Auger. Dirijează Sergiu Celibidache. Vestitul
dirijor (și compozitor) român s-a născut în 1912 la Roman. Sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial îl prinde la Berlin, ca dirijor la vestita Filarmonica din Berlin, dirijorul
principal fiind Wilhelm Furtwängler. Acesta din urmă primind interdicție de a
mai dirija în Germania, orchestra a fost preluată temporar de Celibidache, până
la instalarea lui Herbert von Karajan.
Apoi Celibidache a dirijat orchestrele radio din Stuttgart și Stockholm,
ultima parte a vieții – a murit în 1996 în Franța – petrecând-o în fruntea Orchestrei
Filarmonice din München, unul dintre cele mai renumite ansambluri din Germania.
Cu toate că a fost împotriva „conservelor muzicale”, adică a înregistrărilor,
există multe concerte și chiar repetiții înregistrate și filmate. O
caracteristică a interpretărilor sale au fost tempourile foarte rare, ieșind în
evidență mai cu seamă la simfoniile de A. Bruckner.
Dintre cele patru concerte instrumentale, compuse de Brahms,
ascultăm vestitul Concert pentru vioară și orchestră în re major, op.
77, compus în anul 1877 și cântat pentru prima dată la 1 ianuarie 1878. Acel
concert a fost dirijat de Brahms, solistul fiind vestitul violonist Joseph
Joachim, un prieten apropiat a lui Brahms, care l-a și sfătuit în timpul
compunerii concertului. Unii dintre critici au considerat că acest concert nu
este scris pentru vioară, ci „împotriva viorii”, din cauza dificulăților
tehnice și a stiului brahmsian. Astăzi este unul dintre cele mai apreciate și
des cântate concerte.
Concertul are o structură clasică, în trei părți. Prima
parte, un Allegro non troppo, este cea mai lungă și cuprinde o cadență – adică
o parte, în care solistul cântă o improvizație proprie sau a unui alt violonist
(se cântă des cadența lui G. Enescu) pe
temele părții. Partea a doua (Adagio) începe printr-o temă foarte cantabilă,
expusă de oboi, abia pe urmă ea este preluată și dezvoltată de vioară. Partea a
treia (Allegro giocoso, man non troppo vivace) prezintă certe influențe ale
muzicii maghiare.
Concertul va fi interpretat de către Gidon Kremer,
Orchestra Filarmonică din Viena, dirijată de Leonard Bernstein. G. Kremer s-a
născut la Riga (Letonia) în 1947. A studiat vioara mai întâi la Riga, apoi la
Moscova, printre alții cu renumitul David Oistrah. În 1969 câștigă premiul I la
Concursul Paganini din Genova, un an mai târziu proba de vioară la concursul
Ceaikovski din Moscova. Cu cele două premii I se lansează ca o mare promisiune.
În 1980 părăsește definitiv Uniunea Sovietică. Concertează cu mari orchestre și
mari dirijori. În anii '70 a concertat și la Cluj, în cadrul unui recital
pentru două viori (fără acompaniament, împreună cu soția lui). În 1997 înființează
Kremerata Baltica, o orchestră de coarde alcătuită din tineri muzicieni.
Wilfried Eckart Schreiber
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu