Divinul Mozart

Joi, 25 februarie 2016, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul conf. Wilfried Schreiber a prezentat pe unul dintre cei mai mari compozitori: Mozart.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791) aparține clasicismului vienez, alături de Joseph Haydn și Ludwig van Beethoven. Ca număr de lucrări a compus mai puțin decât Haydn, dar mai mult decât Beethoven. Are un stil accesibil, melodios, echilibrat și rar foarte complicat. Muzica lui a primit calificativul „divină”.

A fost Mozart un personaj divin, este muzica lui divină?

Ca om cu siguranță n-a fost divin. A fost un copil minune, pregătit și educat de tatăl său, Leopold Mozart, renumit muzician și pedagog și el. A concertat de mic copil și a efectuat turnee de concerte prin Germania, Austria, Franța, Italia și a ajuns chiar în Marea Britanie. Primele compoziții datează, de asemenea, din perioada copilăriei, primele lucrări scriindu-le la cinci ani. A fost apoi un tânăr vesel, neastâmpărat, plin de glumițe, bine redat în filmul „Amadeus”. Cercetările din ultimile decenii au arătat că sărăcia sa (a fost înmormântat într-o groapă anonimă) s-a datorat faptului că a jucat mult și prost biliard – pe bani.

Muzica lui – divină? Are, într-adevăr, multe piese sau teme, care pot fi considerate divine. Astăzi vom asculta câteva dintre ele: Ave verus corpus, sau partea a doua din concertul pentru clarinet și orchestră. Dar Mozart are și numeroase lucrări care par a fi lipsite de inspirație și care astăzi nu se mai cântă – din diferite motive. (Este, de altfel, și soarta multor lucrări ale altor compozitori mari, ca Beethoven, Schubert, Mendelssohn etc.). O altă latură a caracterului divin a muzicii mozartiene ar putea consta în faptul că manuscrisele sale cuprind foarte puține corecturi. În filmul „Amadeus” acest aspect este redat prin afirmația compozitorului A. Salieri, care reușește să vadă asemenea manuscrise și exclamă: „Parcă sunt dictate din cer!”.

Sigur, Mozart a fost un geniu, mai mult ca oricare dintre ceilalți compozitori. Acest lucru este dovedit de faptul că a reușit să cânte la instrumente, pe care nu le-a învățat niciodată, și de faptul că a avut un auz și o memorie muzicală fenomenală, cum a dovedit-o nu o dată.

Este cunoscut un fapt uluitor. În Capela Sixtină din Vatican s-a cântat în fiecare an, în Săptămâna Mare, o lucrare a lui Gregorio Allegri: Miserere, pentru două coruri (deci scrisă pentru 8 voci!). Scoaterea partiturii din biserică a fost strict interzisă. În 1770 Mozart a auzit această lucrare și a notat-o apoi din memorie!!

Este inutilă discuția, dacă Bach sau Beethoven au fost compozitori mai mari ca Mozart. Mozart a lăsat lucrări valoroase în toate domeniile: muzică simfonică, de cameră, operă și lucrări religioase. A scris 41 de simfonii, numeroase concerte pentru pian, vioară, instrumente de suflat și orchestră, concerte sau simfonii concertante pentru mai multe instrumente solistice și orchestră, concerte pentru 2 și 3 piane, simfoniile concertante pentru vioară și violă și cea pentru suflători, concertul pentru flaut și harpă etc. A scris serenade – cea mai cunoscută fiind Mica Serenadă Nocturnă. A compus sonate pentru diferite instrumente, triouri, cvartete, cvintete etc., piese pentru orgă, numeroase opere, dintre care cele mai reușite și cunoscute au fost cântate și la Cluj: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Cosi fan tutte, Don Giovanni și Flautul fermecat. Mise și alte lucrări religioase pentru soliști, cor, orchstră sau/și orgă se cântă frecvent, cea mai cunoscută fiind Recviemul.

Toate lucrările lui W.A. Mozart au fost ordonate cronologic de către L. Ritter v. Köchel din Leipzig (1862), așa numitul Köchel-Verzeichnis (Catalogul Köchel), prescurtat KV.

Începem audiția cu Concertul pentru pian și orchestră nr. 23, KV 488, în la major, interpretat de Murray Perahia, care și dirijează Orchestra Engleză de Cameră. Mozart a compus 27 de astfel de concerte. Concertul nr. 23 este o lucrare de maturitate, compusă în perioada 1784/85 și finalizată în martie 1786. Se compune din cele trei părți clasice: I. Allegro, II. Adagio și III. Allegro assai. Prima parte începe cu o amplă introducere orchestrală. Cadența cântată de Perahia este cea a lui Mozart. Partea a doua este în minor, meditativă, partea a treia veselă, ambele fără cadențe.

Murray Perahia s-a născut în 1947 la New York într-o familie evreiască, emigrată din Grecia. În 1972 a câștigat premiul I la Leeds Piano Competition. Apoi a câștigat mai multe premii Grammy și alte distincții. Primul mare proiect discografic a fost înregistrarea tuturor concertelor pentru pian de Mozart. Au urmat discuri cu muzica lui Bach, Beethoven, Schubert, Schumann, Chopin etc. A participat la ultimele două ediții ale Festivalului „G. Enescu” din București.

Urmează două lucrări religioase. Misele au fost scrise pentru a fi integrate în slujba religioasă. Ele cuprind, cu unele variații, cam aceleași părți. Misa Încoronării, KV 317, în do major, pentru soliști, cor și orchestră, cuprinde: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei.  Von asculta această ultimă parte (Agnus Dei, continuată cu Dona nobis pacem) în interpetarea formației Collegium Würzburg. Apoi vom asculta  o foarte cunoscută lucrare pentru cor și orchestră, Ave verum corpus, KV 618, una din ultimele lucrări ale marelui Mozart. Cântă aceeași formație.

În încheiere vom asculta Concertul pentru clarinet și orchestră KV 622 în la major, în interpretarea lui José Ostranc, acompaniat de Mozart Festival Orchestra, condusă de Alberto Lizzio. Părțile concertului sunt: I. Allegro, II. Adagio și III. Rondo. Allegro. Este cel mai frumos și des cântat concert pentru clarinet din întreaga literatura muzicală și una dintre ultimele lucrări ale lui Mozart, compusă în anul morții sale.

Într-o discuție între compozitori, J. Offenbach l-a întrebat  pe G. Rossini, ce crede despre Beethoven. Rossini răspunde: „Este primul dintre muzicieni”. Și Mozart? „Este singurul!”

Prof. Ferenc László din Cluj a înființat în 1990 Societatea Română Mozart și a organizat primele zece ediții ale Festivalului Mozart. Acest festival continuă și în prezent, având loc anual în luna decembrie.

Wilfried E. Schreiber

Egiptul antic - mistere și repere

În urmă cu o săptămână, joi, 4 februarie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a avut loc o captivantă prezentare a domnului doctorand Sabin Nicula, intitulată ”Egitpul antic - mistere și repere”.

Scopul acestei prezentări a fost acela de a dezvolta orizontul cognoscibil cu privire la viața de zi cu zi a egipteanului antic dar și acela de a reliefa cele mai importante evenimente derulate în context istoric pe parcursul a mai bine de 5500 de ani.

În debutul prezentării s-au făcut câteva remarci cu privire la contextualizarea Republicii Arabe Egipt în plan regional, urmând ca ulterior, să fie făcută o introspecție în ceea ce privește conflictele actuale care macină statele musulmane din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (primăvara arabă). Focarul beligenrat a izbucnit în urmă cu cinci ani în Tunisia și s-a extins ulterior în state precum Egipt, Yemen, Libia sau Siria (acolo unde ultimul bastion al lui Bashar al Assad încă opune rezistență forțelor rebele).

Un alt demers întreprins pe parcursul prezentării a constat în menționarea pe scurt a celor mai importante evenimente care s-au succedat în Egiptul de Jos și Egiptul de Sus începând cu anul 3150 î. Ch, atunci când cele două entități regionale s-au unificat sub sceptrul faraonului Menes.

De asemenea, s-au făcut câteva precizări asupra celor mai importante evenimente derulate pe parcursul celor 30 de dinastii (2030 î. Ch -Vechiul Regat până în 476 d. Ch – perioada stăpânirii Egiptului de către Imperiul Bizantin) de către cei mai influenți faraoni care s-au succedat la conducerea Egiptului: Menes, Djoser, Snefru, Hufu, Khafra, Mankaura, Akenaton, Tutankamon, Ramses al II-lea, Cleopatra etc. 

Egiptenii erau arhitecți, medici, constructori și ecleziaștici desăvârșiți. Societatea a prosperat pe seama culturilor bogate binecuvântate de apele Nilului. Istoricul grec Herodod sublinia în istoriile sale că Egiptul este un dar al Nilului. În diverse contexte istorice au fost construite o serie de edificii care uimesc prin grandoarea și precizia geometrică cu care au fost edificate. Templele de la Abu Simbel, Deir al Bahri, Karnak sau Luxor sunt de o splendoare arhitecturală specifică doar Egiptului Antic, cu decorațiuni a căror principale motive erau: cultul faraonului, ofrandele religioase, poezii de dragoste sau binecuvântarea zeilor și ofranda adusă acestora. 

Societatea egipteană era destul de avansată în raport cu vecinii statului egiptean de la acea vreme. Cunoșteau scrisul (hieroglific), efectuau operații pe creier și practicau o formă de guvernare teocratică și dictatorială în același timp, faraonul fiind conducătorul suprem al armatei și totodată întruchiparea panteonului egiptean pe pământ. Întrucât forma de succesiune la tron era oarecum matriarhală, de cele mai multe ori se efectuau căsătorii aranjate între frate și soră ca statul să poată avea un faraon. Au existat și unele excepții precum Hathsepsut sau Cleopatra a VII-a care au condus Egiptul ca veritabili faraoni. 

Este foarte important de menționat că la construirea ansamblului piramidal de pe platoul Giza sau în orice altă parte din Egipt, nu s-a folosit ca forță de muncă sclavii. Există suficiente dovezi arheologice care atestă faptul că aceștia beneficiau de îngrijiri medicale, erau hrăniți cu pâine, bere și carne și poate cel mai important, nu erau îngropați în gropi comune. 

Religia era una politeistă, cu un panteon destul de diversificat. Abaterea de la regulă a constituit-o Akenaton care a renunțat la vechii zei și odată cu accederea sa la tron a promovat cultul solar a lui Aton ca unic zeu. Această măsură a stârnit o serie de controverse, cu repercusiuni negative în rândul meșteșugarilor care-și câștigau pâine prin vânzarea unor statuete cu diverși zei dar și în rândul populației credincioase (marea majoritate). 

Egiptenii nu se temeau de moarte, fapt pentru care atunci când deceda un faraon sau înalt demnitar, întreg corpul de servitori erau îngropați de vii în mormântul celui pe care l-au servit. 

Egiptul a avut o istorie tumultuoasă, marcată de perioade istorice de climax și declin, însă ruptura majoră s-a produs în jurul anilor 30 î. Ch., atunci când trupele conduse de Octavian și Agrippa reușesc să înfrângă armata improvizată a generalului răzvrătit Marcus Antonius și a reginei grecoaice Cleopatra a VII-a.

Sabin Nicula 

Tradiția se păstrează: un debutant, Robert Binder, câștigă ”Cupa de Iarnă” la tenis de masă. Mircea Eugen Ciobanu și Vlad Popa pe podium

La fel ca și în anul 2015, Asociația Culturală, Ecologică și Sportivă AMEFA a organizat în ultimul week-end din ianuarie Cupa de Iarnă la tenis de masă. Aceasta s-a desfășurat vineri, 29 ianuarie, de la ora 18, în locația deja tradițională, la ”Beyond Sports”. S-au înscris 16 competitori dar, din motive obiective, s-au prezentat doar 15 iar o persoană a abandonat competiția înainte de finalul fazei grupelor, tot din rațiuni care nu sufereau amânare.

Față de Cupa de Iarnă de acum un an, am constatat absențele tuturor celor clasați atunci pe podium: Cosmin Paul Ilieș, Orban Zsolt și pentru prima dată a lipsit și domnul prof. univ. dr. Pandi Gavril (locul 3 în ianuarie 2015). În schimb a fost prezent câștigătorul de la Cupa de Toamnă, Popa Vlad, care de data aceasta a terminat pe poziția a treia.

 Semifinala dintre Popa Vlad (plan apropiat) și Binder Robert

Foto: Szabo Adrian

Popa Vlad a avut ghinionul să-l întâlnească atât în grupă, cât și în semifinală, pe merituosul câștigător al competiției, Binder Robert. Acesta a dominat Cupa, fiind singurul competitor care a câștigat toate meciurile din grupă, precum (evident) și cele din fazele eliminatorii, deși nu fără emoții - el a pierdut câte un set cu Popa Vlad, Mihali Tudor și Popuța Alex în grupă, cu Popa Vlad (din nou) în semifinale și cu Ciobanu Mircea Eugen în finală. De fiecare dată a avut însă puterea și capacitatea să câștige setul decisiv și să se impună.

 Finala dintre Ciobanu Mircea Eugen (plan apropiat, cu spatele) și Binder Robert stă să înceapă!

Foto: Szabo Adrian

Surprizele cele mai mari au fost în sferturile de finală, unde, dintre cei clasați pe primele două locuri în cele două grupe, considerați favoriți, doar Robert Binder s-a calificat în semifinale. Din grupa 1, singurul care s-a calificat mai departe a fost ocupantul poziției a treia în grupă, Mircea Eugen Ciobanu, care de altfel a ajuns și în finală, oarecum din postura de outsider. Rus Robert, pe locul 3 la Cupa de Primăvară de anul trecut și pe locul 4 la Cupa de Toamnă, a câștigat grupa 1 dar a fost învins surprinzător de Daroczi Mihai în sferturi de finală. Koos Attila, finalist la Cupa de Toamnă, a avut o evoluție sub așteptări, terminând abia pe poziția a patra în grupă și fiind eliminat în faza sferturilor de finală (unde, e adevărat, l-a avut ca adversar pe Binder Robert).

 Koos Attila, în plan depărtat, aici în meciul cu Moldovan Radu, nu a trecut de sferturile de finală

Foto: Szabo Adrian

Dintre ceilalți protagoniști, merită să evidențiem din nou comportarea foarte bună a lui Mihali Tudor, în special în faza grupelor, unde a repurtat o victorie de prestigiu în fața lui Popa Vlad. La polul opus, se poate consemna ca o surpriză eliminarea lui Popuța Alex încă din această fază a grupelor, deși era cotat printre favoriți.
Unul din aspectele pe care ne propunem să le corectăm este și prezența feminină, redusă de data aceasta la o singură jucătoare, Ecaterina Iancu. De asemenea, se cuvine să-i mulțumim domnișoarei Claudia Bera pentru ajutorul organizatoric pe care ni l-a acordat în timpul desfășurării competiției.

Rezultate

Grupa 1

Rus Robert – Someșan Marius 1-2 (8-11, 11-8, 9-11)

Rusu Raularian – Moldovan Radu 2-0 (11-5, 11-3)

Szabo Adrian – Ciobanu Mircea 2-1 (11-7, 6-11, 11-5)

Someșan Marius – Koos Attila 0-2 (4-11, 3-11)

Rus Robert – Ciobanu Mircea 2-0 (11-6, 11-6)

Rusu Raularian – Szabo Adrian 1-2 (11-8, 7-11, 7-11)

Koos Attila – Moldovan Radu 2-0 (11-7, 11-9)

Someșan Marius – Ciobanu Mircea 0-2 (2-11, 7-11)

Rus Robert – Rusu Raularian 2-0 (12-10, 11-7)

Ciobanu Mircea – Koos Attila 2-0 (11-9, 11-9)

Moldovan Radu – Szabo Adrian 0-2 (6-11, 7-11)

Someșan Marius – Rusu Raularian 0-2 (6-11, 6-11)

Koos Attila – Szabo Adrian 1-2 (11-9, 10-12, 10-12)

Ciobanu Mircea – Rusu Raularian 2-1 (11-9, 7-11, 12-10)

Moldovan Radu – Rus Robert 0-2 (fără joc)

Rusu Raularian – Koos Attila 0-2 (6-11, 5-11)

Szabo Adrian – Rus Robert 0-2 (10-12, 10-12)

Moldovan Radu – Someșan Marius 0-2 (fără joc)

Koos Attila – Rus Robert 0-2 (9-11, 7-11)

Szabo Adrian – Someșan Marius 2-0 (11-7, 11-7)

Ciobanu Mircea – Moldovan Radu 2-0 (fără joc)

Clasament

1. Rus Robert 5 (11-2)

2. Szabo Adrian 5 (10-5)

3. Ciobanu Mircea Eugen 4

4. Koos Attila 3

5. Rusu Raularian 2 (6-8)

6. Someșan Marius 2 (4-9)

7. Moldovan Radu 0 – retras din competiție înainte de încheierea partidelor din grupă.

Grupa 2

Popa Vlad - Șerban Alex 2-0 (11-4, 11-9)

Mihali Tudor – Binder Robert 1-2 (12-10, 10-12, 10-12)

Popuța Alex – Iancu Ecaterina 2-0 (11-9, 11-7)

Daroczi Mihai – Lupu Ionuț 2-0 (11-9, 11-6)

Binder Robert – Popa Vlad 2-1 (11-0, 7-11, 11-6)

Șerban Alex – Iancu Ecaterina 2-0 (11-6, 11-8)

Mihali Tudor – Lupu Ionuț 2-1 (11-7, 7-11, 11-6)

Popuța Alex – Daroczi Mihai 0-2 (10-12, 7-11)

Popa Vlad – Iancu Ecaterina 2-1 (11-7, 9-11, 11-9)

Binder Robert – Lupu Ionuț 2-0 (11-6, 11-7)

Șerban Alex – Daroczi Mihai 1-2 (11-8, 8-11, 7-11)

Mihali Tudor – Popuța Alex 0-2 (7-11, 9-11)

Lupu Ionuț - Popa Vlad 0-2 (9-11, 6-11)

Iancu Ecaterina – Daroczi Mihai 0-2 (8-11, 9-11)

Binder Robert – Popuța Alex 2-1 (11-7, 8-11, 11-8)

Șerban Alex – Mihali Tudor 0-2 (5-11, 2-11)

Popa Vlad – Daroczi Mihai 2-1 (8-11, 16-14, 11-2)

Lupu Ionuț - Popuța Alex 2-1 (11-3, 7-11, 11-7)

Iancu Ecaterina – Mihali Tudor 0-2 (7-11, 9-11)

Binder Robert - Șerban Alex 2-0 (11-7, 11-8)

Popuța Alex – Popa Vlad 0-2 (6-11, 8-11)

Daroczi Mihai – Mihali Tudor 1-2 (8-11, 11-8, 8-11)

Lupu Ionuț - Șerban Alex 2-0 (11-4, 11-6)

Iancu Ecaterina – Binder Robert 0-2 (8-11, 7-11)

Popa Vlad – Mihali Tudor 0-2 (8-11, 9-11)

Popuța Alex - Șerban Alex 2-0 (11-7, 11-4)

Daroczi Mihai – Binder Robert 0-2 (8-11, 7-11)

Lupu Ionuț - Iancu Ecaterina 2-0 (11-6, 11-6)

Clasament

1. Binder Robert 7

2. Mihali Tudor 5 (11-6; 173-147)

3. Popa Vlad 5 (11-6; 166-147)

4. Daroczi Mihai 4

5. Popuța Alex 3 (8-9)

6. Lupu Ionuț 3 (7-9)

7. Șerban Alex 1

8. Iancu Ecaterina 0

În sferturile de finală s-au calificat primii 4 clasați din fiecare grupă.

Sferturi de finală

Rus Robert – Daroczi Mihai 1-2 (11-8, 10-12, 7-11)

Binder Robert – Koos Attila 2-0 (11-6, 12-10)

Szabo Adrian – Popa Vlad 0-2 (7-11, 6-11)

Mihali Tudor – Ciobanu Mircea 0-2 (6-11, 6-11)

Semifinale

Daroczi Mihai – Ciobanu Mircea 0-2 (7-11, 4-11)

Binder Robert – Popa Vlad 2-1 (11-7, 8-11, 11-7)

Finala mare

Binder Robert – Ciobanu Mircea 2-1 (11-7, 9-11, 11-5)

Finala mică

Popa Vlad – Daroczi Mihai 2-0 (11-7, 11-5)

Locurile 9-15

Rusu Raularian – Iancu Ecaterina 2-0 (11-7, 11-6)
Someșan Marius - Șerban Alex 0-2 (4-11, 6-11)

Din păcate, nu a mai fost timp pentru desfășurarea partidelor pentru locurile 5-8 și (parțial) 9-15.

Clasament final

1. Binder Robert
2. Ciobanu Mircea Eugen
3. Popa Vlad
4. Daroczi Mihai
5-8. Rus Robert
Mihali Tudor
Szabo Adrian
Koos Attila
9-12. Rusu Raularian
Popuța Alex
Șerban Alex
Lupu Ionuț
13-15. Someșan Marius
Iancu Ecaterina
Moldovan Radu
  

Pe aripile romantismului: Franz Schubert

Joi, 21 ianuarie 2016, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei conferințe deosebite despre compozitorul romantic Franz Schubert, prezentată de conf. univ. dr. Wilfried Schreiber. Ca de obicei, am audiat piese reprezentative ale compozitorului.

După perioada clasicismului vienez a urmat epoca romantismului. Primul mare reprezentant în muzică a fost Franz Schubert (1797 – 1828). A fost contemporan cu Beethoven și a realizat tranziția de la clasicism la romantism. A compus, pe lângă simfonii, mise, muzică de cameră (cvartete de coarde, cvintete, un octet, muzică pentru pian) și circa 600 de lied-uri (= cântece, de regulă cu acompaniament de pian). De aceea a fost supranumit „regele lied-ului”. Renumite sunt marile cicluri de lied „Călătorie de iarnă”, „Frumoasa morăriță” și „Cântecul lebedei”. În schimb lucrările scenice ale lui Schubert astăzi nu se mai cântă. Pe lângă Mozart, Schubert a creat lucrările cele mai melodioase, după cum vom constata și astăzi.

Piesele muzicale mici, de factură romantică, apar deja la Beethoven, de exemplu bagatelele. Schubert a compus, pe lângă lied-uri, valsuri, impromptu-uri, momente muzicale, marșuri etc. Ulterior Mendelssohn-Bartholdy a compus cântecele fără cuvinte, Chopin nocturnele, mazurcile, valsurile etc.

Am ascultat acum câteva luni ultima sonată pentru pian de Schubert. Astăzi începem audiția cu Impromptu-ul D 899 nr. 3 pentru pian, în interpretarea marelui pianist italian Aldo Ciccolini. Un impromptu este o piesă muzicală instrumentală cu caracter de improvizație.

Dintre lied-uri mai întâi ascultăm „Regele ielelor”, după cea mai cunoscută baladă a lui J.W.v. Goethe. A fost prima lucrare tipărită a compozitorului (op. 1). Transpunerea pe muzică și, mai ales interpretarea acestui lied, sunt deosebit de dificile, pentru că trebuie redat un dialog dintre copilul bolnav, tatăl acestuia, care încearcă să-l liniștească, și regele ielelor, o figură de basm, care face copilului tot felul de promisiuni. La acestea se adaugă povestitorul. Diferențierea acestor voci de către un singur cântăreț este foarte dificilă. Îl ascultăm pe maestrul lied-ului, Dietrich Fischer Dieskau, acompaniat la pian de Gerald Moore. 

Câteva dintre lied-urile lui Schubert au fost aranjate pentru pian solo de către Franz Liszt. Ascultăm în continuare piesa „Erlkönig” (Regele ielelor)  în interpretarea pianistului francez de origine armeană Setrak Iavruian (1930 - 2006). 

Uneori lied-urile stau la baza altor compoziții. Este cazul lied-ului „Fata și moartea” (de fapt, în traducerea exactă ar trebui să fie Moartea și fata), compusă în 1817, pe un text al poetului german Matthias Claudius. Prima parte exprimă neliniștea și teama fetei, a doua liniștea oferită de moarte. Îl ascultăm în interpretarea cântăreței Janet Baker, acompaniată de Gerald Moore. Apoi ascultăm variațiunile, pe tema acestui lied (de fapt a introducerii lied-ului), pentru cvartet de coarde, partea a doua din Cvartetul de coarde în re minor, Andante con moto. Se remarcă bogăția melodică remarcabilă, care se degajă din tema mai degrabă austeră. Interpretează Cvartetul Maghiar. 

Unul din lied-urile cele mai  mai cunscute ale lui Schubert este „Păstrăvul”, pe textul poetului austriac și prieten cu Schubert, Christian Friedrich Daniel Schubart. Lied-ul a fost publicat în 1820. Povestitorul urmărește pe un pescar, care încearcă, fără succes, să prindă păstrăvul în apa limpede a unui pârâu. De aceea o tulbură și reușește să-l prindă. Liedul va fi interpretat de Barbara Hendricks, acompaniată la pian de Radu Lupu. Acest lied stă la baza părții a 4-a, temă cu variațiuni din Cvintetul cu pian, supranumit  „Păstrăvul”, publicată, de asemenea, în 1820. Instrumentele pentru care a fost compusă lucrarea  sunt: pianul, vioara, viola, violoncelul și contrabasul. 

Schubert a scris mai multe simfonii, a terminat opt dintre ele, cele mai cunscute fiind ultimele două: „Neterminata” și „Marea simfonie în do major”. „Neterminata”, în si bemol minor, a primit acest titlu pentru că nu are decât două părți (spre deosebire de simfoniile clasice, care au, de regulă, patru părți). Desigur, Schubert ar fi avut timp să o termine, dacă ar fi dorit. De altfel, partea următoare, un Scherzo, a fost începută, dar apoi abandonată. După aceea a mai compus alte lucrări, printre care și ultima simfonie, în do major, care durează aproape o oră și are cele patru părți clasice. Dar după ce veți asculta „Neterminata” în interpretarea lui Yehudi Menuhin, la pupitrul orchestrei Festivalului Menuhin, veți înțelege că această lucrare este terminată în cel mai fericit mod, și nu se poate concepe o continuare a ei. Este o lucrare perfectă. Părțile sunt: 1. Allegro moderato și 2. Andante con moto. 

Yehudi Menuhin este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile. A fost elevul marelui G. Enescu. După cel de-al Doilea Război Mondial a și dirijat, și-a creat un festival propriu și a primit onoruri în toată lumea. Este și Doctor Honoris Causa a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. 

Wilfried E. Schreiber