Divinul Mozart

Joi, 25 februarie 2016, în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan”, domnul conf. Wilfried Schreiber a prezentat pe unul dintre cei mai mari compozitori: Mozart.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791) aparține clasicismului vienez, alături de Joseph Haydn și Ludwig van Beethoven. Ca număr de lucrări a compus mai puțin decât Haydn, dar mai mult decât Beethoven. Are un stil accesibil, melodios, echilibrat și rar foarte complicat. Muzica lui a primit calificativul „divină”.

A fost Mozart un personaj divin, este muzica lui divină?

Ca om cu siguranță n-a fost divin. A fost un copil minune, pregătit și educat de tatăl său, Leopold Mozart, renumit muzician și pedagog și el. A concertat de mic copil și a efectuat turnee de concerte prin Germania, Austria, Franța, Italia și a ajuns chiar în Marea Britanie. Primele compoziții datează, de asemenea, din perioada copilăriei, primele lucrări scriindu-le la cinci ani. A fost apoi un tânăr vesel, neastâmpărat, plin de glumițe, bine redat în filmul „Amadeus”. Cercetările din ultimile decenii au arătat că sărăcia sa (a fost înmormântat într-o groapă anonimă) s-a datorat faptului că a jucat mult și prost biliard – pe bani.

Muzica lui – divină? Are, într-adevăr, multe piese sau teme, care pot fi considerate divine. Astăzi vom asculta câteva dintre ele: Ave verus corpus, sau partea a doua din concertul pentru clarinet și orchestră. Dar Mozart are și numeroase lucrări care par a fi lipsite de inspirație și care astăzi nu se mai cântă – din diferite motive. (Este, de altfel, și soarta multor lucrări ale altor compozitori mari, ca Beethoven, Schubert, Mendelssohn etc.). O altă latură a caracterului divin a muzicii mozartiene ar putea consta în faptul că manuscrisele sale cuprind foarte puține corecturi. În filmul „Amadeus” acest aspect este redat prin afirmația compozitorului A. Salieri, care reușește să vadă asemenea manuscrise și exclamă: „Parcă sunt dictate din cer!”.

Sigur, Mozart a fost un geniu, mai mult ca oricare dintre ceilalți compozitori. Acest lucru este dovedit de faptul că a reușit să cânte la instrumente, pe care nu le-a învățat niciodată, și de faptul că a avut un auz și o memorie muzicală fenomenală, cum a dovedit-o nu o dată.

Este cunoscut un fapt uluitor. În Capela Sixtină din Vatican s-a cântat în fiecare an, în Săptămâna Mare, o lucrare a lui Gregorio Allegri: Miserere, pentru două coruri (deci scrisă pentru 8 voci!). Scoaterea partiturii din biserică a fost strict interzisă. În 1770 Mozart a auzit această lucrare și a notat-o apoi din memorie!!

Este inutilă discuția, dacă Bach sau Beethoven au fost compozitori mai mari ca Mozart. Mozart a lăsat lucrări valoroase în toate domeniile: muzică simfonică, de cameră, operă și lucrări religioase. A scris 41 de simfonii, numeroase concerte pentru pian, vioară, instrumente de suflat și orchestră, concerte sau simfonii concertante pentru mai multe instrumente solistice și orchestră, concerte pentru 2 și 3 piane, simfoniile concertante pentru vioară și violă și cea pentru suflători, concertul pentru flaut și harpă etc. A scris serenade – cea mai cunoscută fiind Mica Serenadă Nocturnă. A compus sonate pentru diferite instrumente, triouri, cvartete, cvintete etc., piese pentru orgă, numeroase opere, dintre care cele mai reușite și cunoscute au fost cântate și la Cluj: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Cosi fan tutte, Don Giovanni și Flautul fermecat. Mise și alte lucrări religioase pentru soliști, cor, orchstră sau/și orgă se cântă frecvent, cea mai cunoscută fiind Recviemul.

Toate lucrările lui W.A. Mozart au fost ordonate cronologic de către L. Ritter v. Köchel din Leipzig (1862), așa numitul Köchel-Verzeichnis (Catalogul Köchel), prescurtat KV.

Începem audiția cu Concertul pentru pian și orchestră nr. 23, KV 488, în la major, interpretat de Murray Perahia, care și dirijează Orchestra Engleză de Cameră. Mozart a compus 27 de astfel de concerte. Concertul nr. 23 este o lucrare de maturitate, compusă în perioada 1784/85 și finalizată în martie 1786. Se compune din cele trei părți clasice: I. Allegro, II. Adagio și III. Allegro assai. Prima parte începe cu o amplă introducere orchestrală. Cadența cântată de Perahia este cea a lui Mozart. Partea a doua este în minor, meditativă, partea a treia veselă, ambele fără cadențe.

Murray Perahia s-a născut în 1947 la New York într-o familie evreiască, emigrată din Grecia. În 1972 a câștigat premiul I la Leeds Piano Competition. Apoi a câștigat mai multe premii Grammy și alte distincții. Primul mare proiect discografic a fost înregistrarea tuturor concertelor pentru pian de Mozart. Au urmat discuri cu muzica lui Bach, Beethoven, Schubert, Schumann, Chopin etc. A participat la ultimele două ediții ale Festivalului „G. Enescu” din București.

Urmează două lucrări religioase. Misele au fost scrise pentru a fi integrate în slujba religioasă. Ele cuprind, cu unele variații, cam aceleași părți. Misa Încoronării, KV 317, în do major, pentru soliști, cor și orchestră, cuprinde: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei.  Von asculta această ultimă parte (Agnus Dei, continuată cu Dona nobis pacem) în interpetarea formației Collegium Würzburg. Apoi vom asculta  o foarte cunoscută lucrare pentru cor și orchestră, Ave verum corpus, KV 618, una din ultimele lucrări ale marelui Mozart. Cântă aceeași formație.

În încheiere vom asculta Concertul pentru clarinet și orchestră KV 622 în la major, în interpretarea lui José Ostranc, acompaniat de Mozart Festival Orchestra, condusă de Alberto Lizzio. Părțile concertului sunt: I. Allegro, II. Adagio și III. Rondo. Allegro. Este cel mai frumos și des cântat concert pentru clarinet din întreaga literatura muzicală și una dintre ultimele lucrări ale lui Mozart, compusă în anul morții sale.

Într-o discuție între compozitori, J. Offenbach l-a întrebat  pe G. Rossini, ce crede despre Beethoven. Rossini răspunde: „Este primul dintre muzicieni”. Și Mozart? „Este singurul!”

Prof. Ferenc László din Cluj a înființat în 1990 Societatea Română Mozart și a organizat primele zece ediții ale Festivalului Mozart. Acest festival continuă și în prezent, având loc anual în luna decembrie.

Wilfried E. Schreiber