Pe aripile romantismului: Franz Schubert

Joi, 21 ianuarie 2016, de la ora 18, Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” a fost gazda unei conferințe deosebite despre compozitorul romantic Franz Schubert, prezentată de conf. univ. dr. Wilfried Schreiber. Ca de obicei, am audiat piese reprezentative ale compozitorului.

După perioada clasicismului vienez a urmat epoca romantismului. Primul mare reprezentant în muzică a fost Franz Schubert (1797 – 1828). A fost contemporan cu Beethoven și a realizat tranziția de la clasicism la romantism. A compus, pe lângă simfonii, mise, muzică de cameră (cvartete de coarde, cvintete, un octet, muzică pentru pian) și circa 600 de lied-uri (= cântece, de regulă cu acompaniament de pian). De aceea a fost supranumit „regele lied-ului”. Renumite sunt marile cicluri de lied „Călătorie de iarnă”, „Frumoasa morăriță” și „Cântecul lebedei”. În schimb lucrările scenice ale lui Schubert astăzi nu se mai cântă. Pe lângă Mozart, Schubert a creat lucrările cele mai melodioase, după cum vom constata și astăzi.

Piesele muzicale mici, de factură romantică, apar deja la Beethoven, de exemplu bagatelele. Schubert a compus, pe lângă lied-uri, valsuri, impromptu-uri, momente muzicale, marșuri etc. Ulterior Mendelssohn-Bartholdy a compus cântecele fără cuvinte, Chopin nocturnele, mazurcile, valsurile etc.

Am ascultat acum câteva luni ultima sonată pentru pian de Schubert. Astăzi începem audiția cu Impromptu-ul D 899 nr. 3 pentru pian, în interpretarea marelui pianist italian Aldo Ciccolini. Un impromptu este o piesă muzicală instrumentală cu caracter de improvizație.

Dintre lied-uri mai întâi ascultăm „Regele ielelor”, după cea mai cunoscută baladă a lui J.W.v. Goethe. A fost prima lucrare tipărită a compozitorului (op. 1). Transpunerea pe muzică și, mai ales interpretarea acestui lied, sunt deosebit de dificile, pentru că trebuie redat un dialog dintre copilul bolnav, tatăl acestuia, care încearcă să-l liniștească, și regele ielelor, o figură de basm, care face copilului tot felul de promisiuni. La acestea se adaugă povestitorul. Diferențierea acestor voci de către un singur cântăreț este foarte dificilă. Îl ascultăm pe maestrul lied-ului, Dietrich Fischer Dieskau, acompaniat la pian de Gerald Moore. 

Câteva dintre lied-urile lui Schubert au fost aranjate pentru pian solo de către Franz Liszt. Ascultăm în continuare piesa „Erlkönig” (Regele ielelor)  în interpretarea pianistului francez de origine armeană Setrak Iavruian (1930 - 2006). 

Uneori lied-urile stau la baza altor compoziții. Este cazul lied-ului „Fata și moartea” (de fapt, în traducerea exactă ar trebui să fie Moartea și fata), compusă în 1817, pe un text al poetului german Matthias Claudius. Prima parte exprimă neliniștea și teama fetei, a doua liniștea oferită de moarte. Îl ascultăm în interpretarea cântăreței Janet Baker, acompaniată de Gerald Moore. Apoi ascultăm variațiunile, pe tema acestui lied (de fapt a introducerii lied-ului), pentru cvartet de coarde, partea a doua din Cvartetul de coarde în re minor, Andante con moto. Se remarcă bogăția melodică remarcabilă, care se degajă din tema mai degrabă austeră. Interpretează Cvartetul Maghiar. 

Unul din lied-urile cele mai  mai cunscute ale lui Schubert este „Păstrăvul”, pe textul poetului austriac și prieten cu Schubert, Christian Friedrich Daniel Schubart. Lied-ul a fost publicat în 1820. Povestitorul urmărește pe un pescar, care încearcă, fără succes, să prindă păstrăvul în apa limpede a unui pârâu. De aceea o tulbură și reușește să-l prindă. Liedul va fi interpretat de Barbara Hendricks, acompaniată la pian de Radu Lupu. Acest lied stă la baza părții a 4-a, temă cu variațiuni din Cvintetul cu pian, supranumit  „Păstrăvul”, publicată, de asemenea, în 1820. Instrumentele pentru care a fost compusă lucrarea  sunt: pianul, vioara, viola, violoncelul și contrabasul. 

Schubert a scris mai multe simfonii, a terminat opt dintre ele, cele mai cunscute fiind ultimele două: „Neterminata” și „Marea simfonie în do major”. „Neterminata”, în si bemol minor, a primit acest titlu pentru că nu are decât două părți (spre deosebire de simfoniile clasice, care au, de regulă, patru părți). Desigur, Schubert ar fi avut timp să o termine, dacă ar fi dorit. De altfel, partea următoare, un Scherzo, a fost începută, dar apoi abandonată. După aceea a mai compus alte lucrări, printre care și ultima simfonie, în do major, care durează aproape o oră și are cele patru părți clasice. Dar după ce veți asculta „Neterminata” în interpretarea lui Yehudi Menuhin, la pupitrul orchestrei Festivalului Menuhin, veți înțelege că această lucrare este terminată în cel mai fericit mod, și nu se poate concepe o continuare a ei. Este o lucrare perfectă. Părțile sunt: 1. Allegro moderato și 2. Andante con moto. 

Yehudi Menuhin este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile. A fost elevul marelui G. Enescu. După cel de-al Doilea Război Mondial a și dirijat, și-a creat un festival propriu și a primit onoruri în toată lumea. Este și Doctor Honoris Causa a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. 

Wilfried E. Schreiber

The Way to Africa

Joi, 14 ianuarie 2016, am avut plăcerea de a-l invita în Amfiteatrul de Geografie ”George Vâlsan” pe domnul doctorand Răzvan Onu pentru a face o prezentare a recentei sale experiențe africane. 

În perioada octombrie-decembrie 2015 s-au adunat multe experiențe atât ca voluntar, într-un proiect AIESEC dedicat copiilor din Moshi, cât și ca turist în Zanzibar sau în ascensiunea pe Kilimanjaro, cel mai înalt munte vulcanic de pe continentul african. 

Alături de el a fost prezent, în sală, și unul dintre voluntarii români care au sosit în decembrie în Tanzania pentru a construi o bibliotecă pentru copiii din Moshi. 

Cu materialele filmate și fotografiate s-au realizat, pe parcursul șederii, patru scurt metraje ce au surprins viața copiilor incluși în proiect, etape ale construirii bibliotecii, aspecte ale vieții triburilor africane maassai, ascensiunea pe Kilimanjaro și viața animalelor sălbatice din rezervațiile naturale. 

Amfiteatrul a fost plin de oameni curioși care au adresat întrebări despre ținuta tradițională maassai pe care a purtat-o prezentatorul. Totodată, el le-a stârnit curiozitatea prin povestirea legendelor locale despre luptele și pacea dintre triburile de crescători de animale și muntenii din zona Kilimanjaro. Audiența a fost deosebit de încântată și de amănuntele inedite prezentate cu privire la viața de zi cu zi din Africa.

Prezentarea s-a bucurat de un mare succes iar pe cei care nu au putut fi în sală, îi invităm să participe cu alte ocazii, la viitoarele prezentări. 

Le mulțumim celor prezenți în amfiteatru (un record absolut de audiență!) și ne bucurăm că am putut să aflăm o parte a frumuseților și greutăților vieții în Africa.

Datele de contact: onu.razvan@yahoo.com

https://www.facebook.com/razvan.o.razvan.5

Simboluri şi superlative la New York (partea I)

Pentru Asociaţia Culturală, Ecologică şi Sportivă AMEFA, anul 2016 a debutat cu o conferinţă deosebit de interesantă, intitulată "Simboluri şi superlative la New York (partea I)", susţinută de domnul conferenţiar univ. dr. Florin Moldovan, foarte bun cunoscător al acestui oraş, în data de 7 ianuarie, de la ora 18, în Amfiteatrul de Geografie "George Vâlsan".

 Fig. 1. Oraşul New York - imagine satelitară

Începutul prezentării a fost consacrat câtorva aspecte privind Geografia oraşului New York (New York City, pentru cetăţenii SUA). Astfel, s-a subliniat aşezarea geografică deosebit de favorabilă, pe ţărmul Oceanului Atlantic, într-o zonă propice dezvoltării activităţilor portuare (New York and New Jersey Harbor Estuary). De fapt, 4 din cele 5 boroughs (unităţi administrative) care formează oraşul New York sunt situate pe insule: Queens şi Brooklyn pe Long Island, Staten Island şi Manhattan pe insulele omonime, doar The Bronx fiind localizată pe continentul propriu-zis. În acelaşi timp, în imediata apropiere a Manhattan-ului se găsesc câteva insule mai puţin extinse, dar care au avut un rol foarte important în istoria New York-lui: Liberty (fostă Bedloe’s) Island, Ellis Island, Governor Island, Roosevelt Island.

 Fig. 2. New York - vedere panoramică dinspre SV

Poziţia geografică a oraşului (41⁰ lat. N, 74⁰ long. E) îi conferă acestuia un climat temperat de ţărm estic, fără influenţe musonice (după Alisov), respectiv de tip Cfa (după clasificarea lui Köppen). Climatul este relativ blând (temperatura medie anuală este de 12,4 ⁰C) şi umed (cantitatea medie anuală de precipitaţii atinge 1071 mm). Totuşi, climatul are şi inconveniente, concretizate prin mai multe fenomene meteorologice periculoase, care depind de anotimp: viscole (blizzards), ploi care îngheaţă (freezing rains), uragane (hurricanes), tornade şi trombe marine, perioade estivale foarte calde şi, mai ales, foarte umede.

 Fig. 3. New York - climogramă

Populaţia New York-ului a atins, în anul 2014, 8.500.000 de locuitori pentru oraşul propriu-zis (locul 1 în SUA şi locul 21 în lume), respectiv 20.100.000 de locuitori pentru aria metropolitană (locul 1 în SUA şi locul 11 pe Glob). Ca număr de locuitori, cel mai populat este Brooklyn-ul (2.625.000 locuitori), dar densitatea medie cea mai mare se întâlneşte în Manhattan (27.673 loc./km²).

 Fig. 4. Unităţile administrative ale oraşului New York

Fig. 5. Manhattan - vedere aeriană

În continuare, au fost menţionate, foarte pe scurt, câteva episoade mai importante din Istoria oraşului New York. Astfel, în anul 1625, olandezii stabilesc în Manhattan primul punct comercial permanent, iar în anul 1626 olandezul Peter Minuit cumpără Manhattan–ul de la indienii băştinaşi (cu obiecte estimate ulterior la valoarea de 24 $), aşezarea primind numele de New Amsterdam. În anul 1664, olandezii sunt obligaţi să cedeze oraşul englezilor, astfel că  numele lui se schimbă, definitiv, în New York. La data de 4 iulie 1776 apare Declaraţia de Independenţă a celor 13 foste colonii britanice care urmau să constituie SUA, iar în 1785 New York-ul devine prima capitală a noului stat, păstrându-şi această funcţie până în anul 1790.

 Fig. 6. Lower Manhattan

Fig. 7. Lower Manhattan (din alt unghi)

Fig. 8. Statuia Libertăţii

Partea principală a expunerii este cea reprezentată de însuşi titlul comunicării: Simboluri şi superlative la New York. În acest context, au fost abordate mai multe  aspecte: Statuia Libertăţii, care reprezintă un simbol nu numai pentru SUA, ci şi pentru întreaga umanitate; zgârie-norii (sky-scrapers); infrastructura de transport (metroul, feribotul Manhattan-Staten Island, trenurile PATH – Porth Authority Trans-Hudson Corporation; cele două mari gări din New York (Penn Station şi Grand Central Terminal). 

 Fig. 9. Woolworth Building

În fiecare dintre aceste obiective se pot regăsi cu uşurinţă caracteristici care să justifice calificativul de simbol sau cel de superlativ. Probabil că aspectele cele mai spectaculoase se referă la zgârie-nori, cei care dau nota atât de specifică pentru New York. În apariţia acestor uriaşi au fost separate două perioade: cea de la începutul secolului 20 şi până la începutul anilor ’30, respectiv cea care se extinde de la începutul anilor ’60 şi până astăzi. În prima periaodă au fost construite mai multe clădiri emblematice: Woolworth Building (terminată în anul 1913, având o înălţime de 241 m, valoare cu care a deţinut locul 1 pe Glob până în anul 1931), Chrysler Building (1930, prima clădire din lume cu o înălţime de peste 1000 ft, respectiv 305 m), inegalabilul Empire State Building (construcţie terminată în anul 1931, prima clădire din lume cu peste 100 de etaje şi având o înălţime de 381 m până la acoperiş, respectiv de 443 m dacă se adaugă turnul cu antena, ea fiind astfel cea mai înaltă clădire de pe Glob între anii 1931-1972). 

Fig. 10. Chrysler Building

Fig. 11. Empire State Building

Cea de-a doua perioadă este reprezentată, printre multe altele, de: Turnurile Gemene (WTC-1 şi WTC-2), terminate în 1972, respectiv în 1973, dar distruse în urma atacului terorist din 11.09.2001; One World Trade Center, construit în imediata apropiere a fostelor Turnuri Gemene, deschis beneficiarilor şi publicului în 2014 şi care, cu cei  541 m (adică 1776 ft), este cea mai înaltă clădire din New York şi din Emisfera Vestică; 432 Park Avenue Building, construcţie fără antenă, care atinge 425,5 m, fiind astfel cea mai înaltă clădire rezidenţială din lume ş.a. Statisticile spun că, în prezent, în New York există 125 de zgârie-nori cu înălţimea minimă de 183 m (600 ft), dintre care 111 sunt terminaţi, iar 14 sunt în construcţie.

 Fig. 12. Memorial Plaza din World Trade Center

Fig. 13. One World Trade Center

 Fig. 14. Empire State Building şi 432 Park Avenue văzute din One WTC

Fig. 15. Vedere spre NE din One World Trade Center

Fig. 16. Intrare într-o staţie de metrou

Fig. 17. Gara Grand Central Terminal

Fig. 18. Feribotul gratuit dintre Manhattan şi Staten Island, trecând pe lângă Statuia Libertăţii

În finalul expunerii a fost prezentat un adevărat miracol din domeniul aviaţiei civile, respectiv cazul cursei US Airways 1549, de la aeroportul La Guardia (New York) la Charlotte (Carolina de Nord), când pilotul avionului de tip Airbus 320 a fost obligat să „amerizeze” pe Hudson River la câteva minute de la decolare, deoarece ambele reactoare ale aparatului s-au blocat în urma impactului cu un cârd de gâşte canadiene. Este absolut uimitor faptul că toţi cei 150 de pasageri şi cei 5 membri ai echipajului (comandant Chesley B. Sullenberger) au scăpat cu viaţă din această terbilă întâmplare.

 Fig. 19. Miracolul de pe Hudson River: ruta urmată de avion

Fig. 20. Miracolul de pe Hudson River: amerizare reuşită

Fiecare dintre aspectele menţionate mai sus a fost ilustrat cu imagini, câteva dintre acestea fiind ataşate acestui text (sursa imaginilor: arhiva personală a autorului prezentării şi reţeaua Internet).

Partea a doua a expunerii despre New York va fi prezentată în cursul semestrului II al anului universitar 2015-2016, probabil în a doua jumătate a lunii aprilie 2016.

Conf. univ. dr. Florin Moldovan