Vă place Brahms?

Joi, 17 martie 2016, de la ora 18, domnul conferențiar Wilfried Schreiber a susținut o nouă prezentare, intitulată ”Vă place Brahms?” cu aluzie la filmul cu același titlu. Comparativ cu prezentările anterioare, de data aceasta conferința nu a fost însoțită doar de o audiție muzicală, ci și de o vizionare a unui DVD, audiența putând să înțeleagă mai bine măiestria dirijorului Leonard Bernstein și a Orchestrei Filarmonice din Viena.

Johannes Brahms (1833 – 1897)

I

Dintre compozitorii germani din partea a doua a secolului XIX cei mai importanți au fost J. Brahms și R. Wagner.

Johannes Brahms s-a născut în 7 mai 1833 la Hamburg. Tatăl lui fiind contrabasist în orchestra orașului, tânărul Brahms a venit devreme în contact cu muzica, educația sa muzicală fiind timpurie și de calitate. A fost un mare admirator al cântecului popular german, însă prietenia cu violonistul maghiar Eduard Reményi și mai târziu cu renumitul violonist de origine maghiară Joseph Joachim i-a deschis interesul și pentru muzica  populară maghiară, influențele acesteia manifestându-se adesea foarte clar – în mod special  în Dansurile maghiare.

A condus diferite ansambluri muzicale și a compus, însă neprimind postul de dirijor al orchestrei din orașul său natal a plecat în 1862  definitiv la Viena. Mai înainte i-a cunoscut pe soții Robert și Clara Schumann, de care a legat o prietenie strânsă. Schumann l-a prezentat pe tânărul Brahms ca geniul muzical mult așteptat de lumea muzicală. Poate de aceea Brahms a publicat relativ puțin, iar compozițțile sale sunt foarte îngrijite, așa că Simfonia I-a a apărut abia la vârsta de 43 de ani, vârstă la care atât Mozart cât și Schubert și-au încheiat întreaga creație și chiar și viața, în care au compus 41 și resp. 8 simfonii.

Brahms este în egală măsură un continuator al muzicii clasice tradiționale, dar  și  un inovator remarcabil, cum demonstrează chiar în primele măsuri ale Simfoniei I. Mulți critici muzicali ai epocii nu i-au apreciat opera, dar a avut și mulți susținători. Lumea muzicală de atunci era împărțită în Wagnerienii și Antiwagnerienii. Cu toate că Brahms l-a apreciat pe Wagner, prin stilul compozițiilor sale  a făcut parte din tabăra adversă.

Brahms a compus 4 simfonii, 4 concerte instrumentale (două pentru pian, unul pentru vioară și unul pentru vioară și violoncel – evident toate cu orchestră), două serenade pentru orchestră, două uverturi – însă nu la opere, pentru că nu a compus nicio operă. A compus multă muzică de cameră: sonate pentru pian, vioară și pian, violoncel și pian, triouri, cvartete, cvintete, sextete, numeroase lied-uri pentru voce solo, chor sau cvartet vocal, precum și muzică vocal simfonică: „Un recviem german”, Rapsodia pentru alto, cor bărbătesc și orchestră, Nenia, Cântecul destinului ș.a.

Audițiile noastre vor  cuprinde lucrări orchestrale și vocal-simfonice.

În „Vă place Brahms” (I) – cu aluzie la vestitul film cu același titlu – vom audia două lucrări: Uvertura academică festivă și concertul nr. 2 pentru pian și orchestră.

Uvertura academică festivă a fost compusă în 1880. (Tot în același an a compus și Uvertura tragică). În acel an a primit titlul de doctor honoris causa a universității din Breslau (actualul oraș Wroclav), iar uvertura a ținut locul discursului inaugural. Ea se compune dintr-o serie de cântece studențești, în parte cunoscute și astăzi, printre care, în final, apare Gaudeamus igitur. Așadar acest cântec nu a fost compus de Brahms, ci folosit în această compoziție ca o temă finală.

Interpretează Filarmonica din Viena, una dintre cele mai bune orchestre ale lumii, dirijată de Leonard Bernstein.

Marele dirijor Leonard Bernstein s-a născut în SUA în anul 1918 într-o familie de evrei, imigrați din Ucraina. A fost unul dintre cei mai mari dirijori de după Războiul II Mondial, dar și compozitor și pianist. A colaborat cu cel mai importante orchestre ale lumii, în special cu Filarmonicile din New York, Israel și Viena. În România a devenit foarte cunoscut prin emisiunile sale televizate de educație muzicală.

În continuare audiem Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în si bemol major. Spre deosebire de majoritatea concertelor, acesta are patru părți. Concertul, cântat în prima audiție 1881 la Budapesta, cu Brahms ca solist, are vădite influențe maghiare, mai cu seamă în prima și în ultima parte.

Spre deosebire de primul concert, scris în re minor, acest al doilea este mai senin, în major. Prima parte, Allegro non troppo, începe cu o doar scurtă întroducere a cornului, spre deosebire de primul concert, care începe cu o lungă întroducere orchestrală. Apar trei teme, dintre care a treia de provenineță maghiară.

Partea a doua, un Scherzo, Allegro appassionato, este scris în re minor și are un caracter demonic.

Partea a treia, Andante, este liniștită, lirică, bazată pe caracterul cântecului popular german. Violoncelului îi revin pasaje solistice importante.

Finalul, Allegretto grazioso, este de inspirație maghiară, cuprinde pasaje de virtuozitate și se încheie cu o Coda amplă.

La această înregistrare Orchestra Filarmonică din Viena, dirijată de Leonard Bernstein, acompaniază pe pianistul Krystian Zimerman. Pianistul polonez, născut în 1956, s-a remarcat în 1975 când a câștigat Concursul Chopin. A colaborat cu dirijori renumiți, ca Herbert v. Karajan, Leonard Bernstein, Kiril Kondraschin, Seiji Ozava, Simon Rattle, Carlo Zecchi etc. Printre discurile editate se află concertele pentru pian de Beethoven și Brahms, muzica lui Fr. Chopin ș.a.

Wilfried Schreiber